Ora de jurnalism online

Reportaj realizat de Inna Ganța

Zgomot de computere, un aer specific unei încăperi în care accesoriile de bază sunt cablurile, monitoarele şi în anumite ore anumiţi studenţi. De fapt e un aer „închis” cum ar fi spus bătrânii, cei cu mirosul ascuţit vor zice că în compoziţia acestuia intră tot felul de substanţe toxice, elemente radioactive emanate de computerele în funcţiune.

            Suntem în sala 405, cursul de jurnalism on-line. E un curs cu totul deosebit, nu avem tribună la care ne ţine lecţia profesorul, de cele mai multe ori nu facem nici însemnări, fiindcă plusul unui astfel de curs constă în faptul că este nemijlocit legat de internet. Profesorul Sergiu Corlat astăzi, de fapt ca şi la oricare altă pereche, este înarmat cu propriul computer şi un proiector, aşa că într-o oarecare măsură învăţăm de pe pereţi. Îşi deschide poşta electronică ca să verifice site-urile create de studenţi, că de altfel asta a fost tema pentru acasă. Şi fiindcă am atins această sensibilă latură pentru oricare student, temele la Sergiu Corlat nu mai pot fi scotocite prin genţi, deoarece lucrul efectuat de tineri este oglindit pe propriul site.

Primele 20 de minute atenţia la majoritatea studenţilor e la cel mai înalt nivel, după care pe feţele unora apare sentimentul de oboseală. De obicei acesta se manifestă în mai multe moduri, cel mai răspândit fiind aşezarea capului într-o mână. E o tehnică bună, o zic din propria experienţă. Peste ceva timp liniştea din sală este întretăiată de voce profesorului „Astăzi vom învaţa cum să ne creem bloguri” zice acesta. Urmează o introducere în lumea blogosferei, cu termeni specifici domeniului. Studenţii, sau mai bine zis studentele, că de altfel nici un baiat nu ne-a onorat nici de data asta cu prezenţa, privesc şi ascultă atent cursul. Pentru multe dintre domnişoare un blog e ceva nou şi necunoscut, nu şi pentru cele care au primit deja cetăţenia blogosferei. „Eu deja gestionez un blog pe platforma wordpress” zice studenta Olga Secrii, „Şi eu am”  răsună sfios vocea Dianei Frumuzachi. În rezultat, din câte  numărasem eu un astfel de „şi eu am” au fost spuse de circa 5 persoane. Profesorul şi-a găsit aliaţi. Asta l-a determinat să aducă exemple de şmecherii posibile pe blog, saturând curiozitatea blogeriţelor.

 Platformele de crearea a blogului s-au dovedit a fi destul de complicate, termeni noi, meniu sofisticat, tot felul de opţiuni necunoscute. Dar mai interesant e că studentele au pierdut ceva timp ca să-şi boteze creatura. În mod figurat mirosea a creiere arse, fiindcă denumirile plauzibile pentru urechile noastre erau deja ocupate.

În final, după propriile statistici am înţeles că pe reţeaua de internet au mai apărut o serie de bloguri, care la sigur vor suferea multe modificări pentru a atinge nivelul de perfecţiune specific studentului şi nu în ultimul rând fiecare dintre acesta va încerca să lucreze eficient asupra blogului, pentru a se bucura în ajunul sărbătorilor de iarnă de un A+, sistema de notare a profesorului Sergiu Corlat.

O pasiune pentru grădinărit

Interviu realizat de Vera Gogu

Convinsă că pământul ne învaţă să fim mai buni Georgeta Stepanov, conferențiar universitar la  Facultatea  de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării,   are o pasiune pentru natură şi  frumos, adică pentru grădinărit.

Pentru dumneaei  grădina  reprezintă un colţişor al amintirilor. Şi-a  propus  ca în grădina ei să cultive flori dăruite  de la oamenii care îi  sunt dragi. Florile dumneaei poartă numele celor care i-au dăruit flori, de exeplu, floarea Angela,  floarea Tudor sau  floarea Margareta.

    De unde  vine  pasiunea dvs pentru grădinărit?

Orice persoană care s-a născut la ţară şi a crescut în mediul cela frumos portă dragoste pentru această îndeletnicire o viaţă, indiferent unde îl aruncă soarta. Eu nu sunt o excepţie, întotdeauna mi-a plăcut natura şi frumosul. Numele meu, Georgeta,  provine de la numele  Gheorghe ce semnifică  agricultor,   probalil şi acest fapt si-a lăsat amprenta în pasiunea mea.

 Ce cultivaţi în grădina dvs?

Gradina mea este divizată în 3 părţi. Am o parcelă rezervată pentru legume şi fructe,   şi anume roşii, castraveţi,  ardei, mărar, ceapă, ţelină şi  măcriş. Altă parcelă e cu flori. Eu foarte mult admir florile de câmp, am  toate florile de primăvară: ghiocei, zambile, lalele sălbatice, viorele  şi toporaşi. O mare pasiune a mea sunt plantele care nu bucură ochiul prin floare ci prin frunze, sunt hostele,  am vreo 10 feluri adunate din diferite  colţuri ale  lumii.  A treia parcelă este rezervată viei şi livezii.

  Care este floarea dvs preferată?

Toate florile mi-s dragi. Ţin la flori ca la copiii mei. Îmi place mult o foare pe care am primit-o în dar de la  o bună prietenă, Angela Chiriac,  care se numeşte Regina nopţii.

 O grădină depinde de grădinăreasa sa, cât timp acordaţi grădinii dvs?

Chiar din primăvară devreme până toamna târziu eu în fiecare zi trec prin grădină. Grădina este o zonă cu energie pozitivă ceea ce îti da  întotdeauna o stare de catarsis deosebit,  dar ea necesita îngijire, ea cere atenţie peranentă.

   La cine apelaţi pentru sfaturi în ale grădinăritului?

Apelez pentru sfaturi la persoanele care îmi daruiesc florile, în plus am deprinderile mele de acasă pentru că mama mea este o florăreasă înveterătă,  ea fiind profesor de biologie şi  de geografie întotdeauna avea o mulţime de flori. De asemenea apelez la internet pentru informaţii în ale grădinăritului.

 Spuneţi-mi câteva reguli de cultivare a plantelor...

Am multe excepţii când plantele care nu pot fi cultivate în anumite medii conform specialiştior,  la mine cresc forte bine. Eu consider ca principala regulă este sa oferi plantelor multă dragoste şi îngrijire elimentară,  ele nu au nevoie de alt ceva.

 Ce părere aveţi de cultura grădinii în Republica Moldova?

La noi este o interpretare haotică a grădinii.  Noi nu avem cultura grădinii  cum există în ţările

anglo- saxonice, cu acele banale şi reci  gazoane. Grădinile noastre sunt mai  frumoase pentru că ele bucură ochiul. Se merită să păstram tadiţia noastă molovenească,   să cultivăm plante  care reprezinta plaiurile nostre: zorele,  tigăncuşe sau  astre.

Reportaj sau știre pentru Vlad Madan

Reportaj realizat de Vera Gogu

Este ora 7:59, viitorii jurnalişti din grupa J093 sunt deja toţi în cabinetul în care urmează să aibă loc Atelierul de presa scrisă. Menţionez că toţi reprezintă vreo 10 din 30. Odată cu sunetul intră şi profesorul Vlad Madan, nu de alta e considerat cel mai punctual profesor al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Spune acel reprezentativ: „Bună ziua dragii mei” şi i-a loc la masa lui.

Gata, uşa nu se va mai deschide. Este bine ştiut că  cei care întârzie la lecţiile domnului Madan sunt liberi să-îşi aprindă o ţigară în gură, să îşi  cumpere o cafea şi s-o steargă din gară, să se odihnească timp de  80 de minute.

Important pentru acesta este de a vedea cîţi studenţi nu frecventează disciplina lui. Face şi de această dată apelul, cu stiloul morcov marchează pe cei care nu sunt prezenţi, formulează concluzia şi trece mai departe.

„Haideţi să vedem materialele dragii mei.”  Cineva, numele căreia începe cu prima literă din alfabet,  are deja emoţii iar noi toţi simţim cum tavanul ne apasă cu presiunea lui.

-Andronic. zice profesorul.

Studenta citeşte doar un articol pentru că, simt eu, îi este ruşine  de al doilea material pe care l-a realizat. Ea nu neagă că ar fi avut un alt material. Nu vrea nota doi, doar că ei, de altfel ca tuturor, îi este frică de critica profesorului.

Ca deobicei profesorul  vine cu replica „mă întreb şi vă întreb materialul citit este un reportaj sau ştire?”

Fiecare din noi vine cu un răspuns care niciodată nu este unanim. Analizând cum ne contrazicem, profesorul ne răspunde singur la întrebarea dumnealui „Este un terci dragi mei, nu e nici reportaj nici ştire”  şi vine cu argumente pentru a-şi susţine afirmaţia, sperând că noi vom întelege diferenţa dintre aceste doua genuri şi că la lecţia viitoare va rosti un mult aşteptat „bravo!”

Din dorinţa de a deveni buni jurnalişti ne notăm sugestiile profesorului sperând că data viitoare îi vom aduce totuşi un 100% reportatj sau 100% ştire şi cel mai important îi vom aduce, în sfârşit, ceva nou sub soare.

Profesorul are  un curs pe cât de simplu pentru el , pe atât de complicat pentru noi dar ce bine este că dumnealui ne vrea adevăraţi jurnalişti şi de fiecare data repetă una şi aceeaşi informaţie ca să întelegem noi mai bine şi vine cu exemple nostime din viaţă reală ca să ne uşureze asimilarea cunoştintelor.

„E tare obiectiv şi pe alocuri cu doze uşoare de umor.
 Foarte punctual şi îndragostit lulea de Ţibirica.” spune Irina Staver, colega mea.

„Profesor exigent. Tânăr. Pune 2 dacă trebuie. E cinstit. Trebuie să înveţi. E interesant.” posteză pe internet Alexandru Gurdilă.

Iată ce se vorbeşte pe la spatele domnului profesor...

Dansul- limbajul trupului

Reportaj realizat de Diana Frumuzachi


Mă aflu în sala de dans  modern a Facultăţii de Arte Frumoase din cadrul USM, unde îşi desfăşoară activitatea , cercul de dans , ,, Dance Avenue”.

Într– o sală de câţiva metri patraţi se înghesuiesc 40 de studenţi pentru  a se însuşi arta dansului.

Conducătoarea formaţiei ,,Dance Avenue”  , Olga Ene ne spune că „ elevii nu au toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea orelor.  O reparaţie capitală în sala nu s– a facut de câţiva ani, ci doar cosmetic, puţin s–  a dat cu var, s– au vopsit puţin ferestrele şi atât”.

Pentru a evolua pe scenă dansatorii au nevoie de costume scenice, care nu se găsesc în camera de costume a Facultatii de Arte Frumoase.

Valentin Tomuleţ decanul Facultăţii de Arte Frumoase ne spune că „ în intentarul de costume scenice sunt haine pentru toate secţiile de dans , dar recunoştem că ele sunt foarte vechi şi chiar demodate, dar  pentru asta nu se alocă destui bani ca să putem cumpăra costume scenice în toate cercurile de dans. De aceea cu părere de rău studenţii sunt nevoişi ca să– şi croiască costume în atelierele de cusut”.

Profesoara menţionează că: „ În cadrul concertelor avem nevoie de costume corespunzătoare cu coreografia pe care o prezentăm, dar cu părere de rău noi nu ne permitem. De fiecare dată sunt puşi la cheltuială studenţii de la universitate. Eu ca coregraf mă strădui să cer minimul necesar pentru a putea evolua cât de cât.”

Din lipsă de fonduri studenţii sunt nevoiţi să suporte cheltuielile. Preţurile încep de la 500 de lei şi pot ajunge chiar şi până la mii de lei.

Indiferent de obstacolele ce le întâlnesc în cale, echipa de dans  ,, Dance Avenue”, au şi performanţe cât în ţară dar şi peste hotare.

Dansatorii au evoluat în ţară, dar şi peste hotare.Pentru fiecare evoluţie pe scenă fiecare stundent este remunerat cu câte 50 de lei din cadrul universităţii.

Copii depun foarte mult efort pentru a ajunge adevăraţi profesionişti , ei repetă chiar şi după program.

Svetlana Stratulat  de la secţia dans modern ne spune  că: “ frecventeaz dansurile de trei ori pe săptămână, uneori vin  chiar cu două ore înainte de a intra în sala de dans, pentru a repeta noile figure”.

Dar cea mai mare problemă a dansatorilor este lipsa de sponsorizare, deoarece echipamentele sunt foarte costisitoare.

Cecati Elena ne mărturiseşte că: „ pe an am  nevoie de 2 perechi de încălţăminte, care este scumpă, în dependenţă de calitatea ei, dar pentru asta este nevoie de bani, care de cele mai multe ori vin din partea părinţilor”.

Pentru a face un calcul cam cât îi cost pe stundeţi un constum pentru dans, am mers într–un magazin specializat  din capitală.

De exemplu pentru cusutul unor pantaloni scurţi avem  nevoie de  stofă neagră lucioasă , care costa 150 de lei metru. Pentru o bluză cu mâineca scurtă din ţesătură de culoare albă cu bulinii negre, costa 85 de lei metru. Pe lângă costum trebuie să asortăm şi cu nişte accesorii, care încep de la 50 de lei în sus.

Dacă eşti pasionat într– adevăr de arta dansului afală ca acest hobby îţi fură mult din timpul tău liber şi e nevoie să faci multe investiţii , dar şi sacrificii  dacă vrei  să ai performaţe.

Pe cât de costisitoare ţi s-ar părea pasiunea această pentru dans, dar să ştii că pe atât e şi de frumoasă şi relaxantă.

Dansul este limbajul ascuns al sufletului, dansul este acela care exprima mesajul primitiv al sufletului, dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine… aşa că indiferent de obstacole nu încetaţi să dansaţi.

Care este starea reală a căminelor studențești?

reportaj realizat de Sabina Popic

Majoritatea  studenţilor sunt  nemulţumiţi de condiţiile insuportabile în căminile Universității de Stat. Deşi căminele au aproape o jumătate de secol, administraţia susţine că nu au fost reparate niciodată capital.

Oficial, blocurile căminilor Universității de Stat sunt bine încălzite, studenții dispun de toate condițiile necesare: au lumină, gaz, apă, cazaților le stau la dispoziție săli de lectură, în plus, săli dotate cu calculatoare. În realitate, însă, studenții se plâng că în odăi iarna este foarte frig, camera de baie ba funcționează, ba nu, dulapurile pentru haine sunt fără uşi, paturile adesea fără saltele şi mai există şi o mulţime de şoareci.

Am făcut o vizită căminului nr.10 al facultății de Drept, unde intendenta Emilia Potîrniche mi-a menționat că mobilierul din cămin - paturile, noptierele, dulapurile - au fost achiziționate încă în 1996 și multe din ele necesită reparație.

Studenții de aici, însă, au doleanțele lor. ,,Ni s-au spus că o să avem condiţii bune de trai; eu m-am săturat să tot fac baie în cameră”, a replicat o studentă de la specialitatea de biologie. Un alt student de la specialitatea de matematică şi informatică a spus : ”Căminul lasă de dorit. Dar, altă ieşire din situaţie nu am avut”.

Vis-à-vis de acest caz, am solicitat opinia preşedintelui comitetului sindical al studenţilor USM, Victor Gîrlea, care precizează că situaţia este aşa cum este deoarece ,,nu sunt surse financiare suficiente şi chiar dacă studenţii plătesc 1200 lei asta înseamnă cca 30% din costul căminului’’.

Pe de altă parte, Mihail Postolache, prorectorul în probleme de administrare şi gospodărire a USM, învinuieşte studenţii pentru dezastrul în cămin.

Căminile studențești nu au fost reparate de mai bine de 20 de ani. Deși administraţia USM susţine că cheltuieşte anual cca 50 mii de lei pentru reparaţia fiecărui cămin în parte, renovarea nu ţine mai mult de câteva săptămâni.

Am fost acceptat și a trebuit să vin ca să descopăr totul

Interviu realizat de Olga Secrii

Numele lui vine de la noțiunea de libertate. Anume la aceasta s-a așteptat când venea la studii în Republica Moldova, dar realitatea de aici la făcut prizonierul birocrației, naționalismului și a discriminării. Libert Ngale este student în anul II la masterat. Cum s-a descurcat și continuă s-o facă puteți afla din interviul de mai jos.

 Cum ai decis să vii la studii in Republica Moldova?

Libert: a fost o coincidență. Un prieten bun mi-a sugerat să aplic, pentru că este o țară mică și frumoasă, în estul Europei. O țară cu un nivel al învățământului destul de bun. Iar eu l-am ascultat, am aplicat și am venit în Moldova.

  Cum ai aflat detaliile programului tău de masterat?

Libert: De fapt, poți să spui că am venit cu „ochii legați”, pentru că îmi amintesc când eram acasă și am intrat pe site-ul universității nu am găsit nimic. Nimic din ceea ce ar trebui să aibă o universitate pe pagina sa web. Nicio informație despre disciplini, despre când încep orele. Nu am avut altă cale decât să aplic. Așa am fost acceptat și a trebuit să vin și să descopăr totul: țara, orașul, universitatea și oamenii.

Cum a mers procesul de descoperire a universității și a țării?

A fost și mai continuă să fie o experiență interesantă cu momente mai grele. Nu este ușor deloc să fie un student străin în Moldova. Pentru că orele de la masterat sunt predate sau în limba română sau în cea rusă. Și asta nu a fost sfârșitul. Camerele de cămin care ni-au fost oferite nu sunt de invidiat. Dar am acceptat să locuiesc în condiții mizere, pentru că este foarte greu să-ți închiriezi un apartament în Chișinău dacă ești de altă etnie, în special de culoare. Oamenilor le este frică, probabil din cauza filmelor de acțiune exagerate la care se uită zilnic, unde oamenii de culoare au probleme cu legea. Ca să rezolv cumva aceste probleme, am apelat la responsabilii de studenții străini de la USM și toți cu care am vorbit făceau un cerc imaginar. Mă trimiteau la rector, rectorul la prorector, prorectorul la facultate, iar cei de la facultate îmi spuneau să merg de unde am venit. Nu am văsut atât de multă birocrație în viața mea.  Pe lângă acest lucru neașteptat, au fost și momente plăcut. Am încercat să mă obișnuiesc cu orașul în care locuiesc acum și eram curios să văd locuri pitorești. După un an în Moldova, cred că am văzut puține, însă la acest capitol aveți admirația mea. Moldova este o țară frumoasă, deși oamenii ei nu o apreciază.

Ai menționat că pentru a face masteratul la USM trebuie să cunoști sau limba româna sau cea rusa. Ce limbă ai ales să înveți și cât a durat însușirea ei?

Am decis să învăț limba română. Și când am mers să scriu cerere la departamentul universitar responsabil de studenții străini, că vreau să studiez în limba română, ei mi-au spus că nu e posibil și că trebuie să învăț rusa. După opt luni de studiere a unei limbi total străine pentru mine, mi s-a spus că lucrurile s-au schimbat și că programul meu de masterat va fi predat în română. Ei mi-au oferit și un curs gratis de română pentru 3 luni, pe lângă orele de studiu la master la care deja mergeam, însă era inutil. Era precum ai învăța în japoneză ce e ală un măr, iar la curs învățai terminologii.

După ce ai mers la ore, cum poți evalua metodele de predare ale profesorilor?

Sunt interactive. Nu e doar predare și scriere. Îmi place că sunt unii profesori care acceptă variantă de dialog, astfel cunoaște modul de gândi în materie a unui student, știe dacă acesta are cunoștințe în domeniu sau va copia la un examen. Dar sunt și alți profesori, care mi-au dat logica mea peste cap. Sunt profi autoritati și foarte naționaliști, care nu pierd ocazia să-ți amintească de faptul că ești străin și cunoști limba țării. Iar dacă nu o cunoști, poate Moldova nu e pentru tine, poate trebuie să cauți altă țară. Ei nu înțeleg că, cel puțin, persoanele de etnie africană nu vin în această țară să învețe pentru că e mai ieftin. E chiar mult mai scump. Noi venim pentru că la prima vedere pare o țară mică și pașnică, unde nu vom avea probleme, dar ajungând aici întâlnim mai multe probleme decât am avut vreodată pe plaiul natal.

 Cum te tratează profesorii și colegii tăi?

Studenții și colegii mei au fost buni cu mine, chiar m-au ajutat mult. Profesorii, unii din ei, au încercat să-mi facă rost de bibliografie și resurse în limba engleză. Le sunt recunoscător.

Care crezi că sunt pașii pe care universitatea de stat trebuie să-i facă pentru studenții străini care vin să studieze ?

Primul ar fi legat de starea căminului unde locuiesc studenții străini. Pentru 24 de mii de lei anual, cred că noi merităm să locuim într-un apartament sau într-o cameră cu o ambianță mai decentă. Al doilea pas ar fi ca universitatea sau, cel puțin, facultatea să acorde mai multă atenție studeților străini și necesităților acestora. Dacă aceste 2 probleme s-ar rezolva, universitatea de stat ar fi mai atractivă pentru studenții din alte țări.

Se vând teze!

 Reportaj realizat de Sabina Popic

       În afară de arhicunoscutul mecanism de “copy-paste” fără citarea autorilor, mai nou, a apărut modalitatea cea mai simplă de scriere a tezelor: cumpărarea acestora. Zi de zi putem vedea gardurile din preajma universităților care sunt “ornamentate” cu numeroase anunţuri de gen: „Teze!”. Odată cu dezvoltarea internetului, au apărut și zeci de site-uri pe care studenții le pot accesa și de pe care pot descărca lucrări. Toate anunțurile promit calitate, pentru că, spun intermediarii, colaborează cu specialiști în domeniu. Așa că, dacă pentru mulţi tineri sezonul tezelor înseamnă nopţi albe şi zile petrecute în sălile de lectură, atunci pentru alții înseamnă câteva sute de euro plătite “afaceriștilor” de teze studențești.

"Elaborăm teze și lucrări în diferite domenii, cât și de diferită complexitate". Anunțuri de acest fel am văzut tot mai des să apară atât prin preajma instituțiilor de învățământ superior, cât și pe diverse site–uri care mediatizează astfel de servicii.  Din acest motiv, tot mai mulţi studenţi aleg să-şi cumpere o teză decât s-o scrie singuri. Sunt zeci de site-uri, de unde studenţii pot alege o teză gata făcută sau pot comanda una on-line. Am observat că cele mai căutate site-uri de acest gen în Republica Moldova sunt: www.diplom.md sau www.teze.info.md. Dar i-am depistat pe unii care postează anunţuri chiar pe paginile web de specialitate, precum  www.anunt.md sau www.makler.md. La o asemenea promovare, să recunoaștem, studentul se lasă uşor ademenit şi manipulat, formând în scurt timp numărul de telefon sau adresa electronică pentru a se interesa de condiţii.

Pentru a afla detalii din lumea afacerii cu teze, am sunat la o întreprindere care se anunța a fi una înregistrată oficial. Prezentându-mă  drept studentă la facultatea de drept, am încercat să aflu care sunt prețurile pentru teze: "150 de euro, în decurs de o săptămână. Plătiţi după ce analizaţi lucrarea", mi-a spus un comerciant de teze studenţeşti. Un alt intermediar, care şi-a lăsat numărul de telefon pe anunţurile de lângă căminele studenţeşti, are, însă, o altă taxă: “Vreo 500 de lei, dacă vă aranjează. Ne întâlnim în oraş și ne daţi un avans de 200 de lei”. Site-ul www.teze.info.md ne informează că o teză anuală costă în jur de 200 -400 de lei, iar pentru o teză de licență "beneficiarii" ar trebui să cheltuie circa 250 $. "Lucrarea solicitată este îndeplinită manual, deci, nu este copiată din internet. O primiți într–un singur exemplar, cu o garanție deplină că nu o veți mai întâlni în altă parte”, confirmă informația de pe site.

La rândul lor, studenții vin cu explicații. O studentă de la facultatea de drept mi-a mărturisit: "Am luat teza de an la prețul de 150 de lei pe care am susținut–o bine. De ce am cumpărat–o? Nu prea am avut timp să scriu singură. Unii colegi au procedat la fel".

Profesorii, însă, sunt rezervați în privința acestor modalități de scriere a tezelor: „O teză înseamnă studiu, reflectare, analiză. Categoric sunt împotriva tezelor cumpărate!”, mi-a spus lectorul de la Universitatea de Stat, Elena Constantinovici. Mihai Guzun, decanul facultății  de jurnalism mi-a declarat viziunea lui: "Cu mare părere de rău, dar bănuiesc că autorii multor teze sunt şi unii profesori. Pe parcursul anilor, citesc multe teze şi cam intuim noi de unde sunt ele copiate".

 Profesorii spun că unui student silitor i-ar lua aproximativ 4 luni să realizeze lucrarea de licență, iar studenţii care sunt prinşi cu teze plagiate repetă anul de studii.