marți, 22 noiembrie 2011

„ Alina, pregăteşti o nouă generaţie de prezentatori radio?”

Interviu realizat de Irina Bejenari
Jurnalist sau mama? Care dintre acestea au  prioritate si e posibil oare sa le imbini pe amandoua? E foarte posibil și acest lucru ne dovedește Alina Chiriac-Ivascu prezentatoarea emisiunii Radio Magazin Socio-Cultural de la Teleradio-Moldova. Alina Chiriac-Ivaşcu e devotată radioului din dealul Schinoasei deja de 15 ani. Pe lîngă profesia de jurnalism, îndeplineşte încă o meserie „foarte grea, dar nobilă”, după cum obişnueşte să o numească, cea de mamă. În timp ce pregăteşte materialele pentru următoarea emisiune, Alina are grijă de cei trei flăcăi ai săi: Cristian de 14 ani, Gabriel de 5 ani şi mezinul Matei care nu demult a împlinit 2 anișori .

I.B.- Cum reuşiti sa acordați atenția necesară atît copiilor cît și radioului?
A.C.- Copiii nu au fost un impediment în calea profesiei mele. Dimpotrivă, ei m-au motivat să fiu o mamă bună dar în acelaşi timp să mă strădui să le ofer exemplu prin profesionalism. Tustrei îmi răpesc foarte mult timp. Nu îmi permit nici 5 minute să-mi aparţin mie insămi. Dar anume aceasta mă face să fiu o femeie împlinită şi o mamă fericită. Altfel nici că se poate. Or meseria de mamă este una foarte grea, dar nobilă.
I.B.- Într-u cît copiii vă răpesc foarte mult timp nu v-aţi gîndit niciodată să renunţaţi la radiou?
A.C.- Eu iubesc ambele profesii deopotrivă. Nu mă sperie nopţile albe pe care le am acasă atunci cînd pe Gabi îl doare burtica sau lui Matei îi mai iese vreun dinţişor. E obositor dar şi plăcut în acelaşi timp să am grijă de aceşti omuleţi dragi sufletului meu. Ba mai mult, radioul chiar mă avantajează. Ascultătorii nu îmi pot vedea cearcănele sau oboseala de pe faţă. Doar vocea mă poate trăda, iar ca acest lucru să nu se întîmple, fac exerciţii pentru voce.
I.B.- După fiecare concediu de maternitate, cum aţi reuşit să vă integraţi din nou în forfota muncii?
A.C.- De fiecare dată am revenit la radio cu bucurie. Cu Cristi am stat acasă 11 luni, după care l-a luat bunica. Era în grija ei, iar eu mi-am văzut liniştită de ale mele. Cu Gabi şi cu Matei lucrurile au stat un pic altfel. Gabi mi-a răpit un an şi jumătate din viaţa profesională, dar pot spune cu certitudine că aceasta a fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea. Am văzut cum creşte un om, cum zîmbeşte atunci cînd este fericit, cum plînge atunci cînd îl supără ceva, cum îi cresc dintişorii, cum face primii paşi, cum spune primele cuvinte. Chiar şi cînd copiii îmi erau micuţi de tot, mergeam la radio, însă doar cînd aveam emisiuni în direct. De obicei, acestea erau duminicile. În rest făceam totul acasă, contactam invitaţii, elaboram scenarii, căutam informaţii.
I.B.- V-aţi dori ca copiii dumneavoastră să urmeze profesia de jurnalist?
A.C.- Ori de cîte ori îi iau cu mine la serviciu, colegii îmi zic: „ Ei, Alina, pregăteşti o nouă generaţie de prezentatori radio?”. Cine ştie, zic eu, poate prezentatori, poate profesori de fizică la fel ca soţul meu Sergiu, poate sponsori pentru emisiunile mamei şi experimentele tatălui, important e să crească nişte omuleţi buni şi să fie profesionişti în domeniul pe care şi-l vor alege.
I.B.- Și dacă tot ați spus că obișnuiți să-i luați pe la radio, care a fost cea mai memorabilă ghidușie  făcută în redacție?
A.C.- Chiar dacă sunt încă mici și neastîmpărați, ei iubesc foarte mult să-i iau cu mine la serviciu. Și atunci cînd intrăm în redacție copiii mei se liniștesc și urmăresc cuminți ce face mama. Cu toate astea, odată, fiind toți trei, puși pe joacă au ieșit, fără să-i observ, din studioul unde lucram pentru emisiune. Cînd mi-am dat seama că nu-i mai am prin preajmă, am început să-i caut. Iam găsit, după ceva timp și îngrojorare, la primul etaj, într-un birou, jucîndu-se cu niște aparate tehnice mai vechi. A fost o lecție bună pentru mine. Ori îi iau pe rînd cu mine la serviciu, ori dacă îi iau pe toți stau doar cu ochii pe ei.
            I.B.- Știu că de curînd, în familia dvs a mai apărut un membru -  Badea Pîsul. Cine este el?
            A.C.- Este vorba de pisoiul dăruit acum un an de colega de breaslă, Sorina tefîrță. Badea Pîsul este bună dreptate odorașul casei chiar dacă Gabi îl tot mustră cănd face pozne. Atunci cînd a fost adus în casă, mezinul Matei a exclamat “Badea!”. Iar Cristi, feciorul mai mare vine la mine supărat și-mi zice “Mamă, parcă eu sunt badea pentru frățiorii mei!”. Și noi am convenit că pisoiul o să fie “Badea Pîsul”, iar Cristi “Badea cel mare”.
I.B.- În toți acești 15 ani de activitate profesionaă, au existat momentete în care să regretați că ați ales să faceți jurnalism?
A.C.-  La început, au fost momente  cînd voiam sa las  mîinile în jos și să zic “gata, nu mai pot!”, iar cînd totul se termina îmi dădeam seama că succesele obținute meritau tot efortul. Și aceasta nu era nici pe departe regret, era doar o stare de moment, care, cred eu, o simți în orice profesie. Și dacă aș putea acum să aleg altceva, eu tot jurnalism aș alege.


joi, 17 noiembrie 2011

În luptă cu nedreptatea

realizată de Lucia Vulpe

          Studenţii pot lupta împotriva nedreptăţii şi se pot implica în apărarea drepturilor omului. Acest lucru se datorează Organizaţiei Amnesty International(AI), care anunţă recrutarea unei noi echipe voluntare de studenţi.                                                                                                                       

Studenţii pot lupta împotriva nedreptăţii şi se pot implica în apărarea drepturilor omului. Acest lucru se datorează Organizaţiei Amnesty International(AI), care anunţă recrutarea unei noi echipe voluntare de studenţi.                                                                                                                     
  AI  este o organizaţie nonguvernamentală, în cadrul căreia studenţii vor contribui la implementarea unor proiecte, campanii, rapoarte în scopul asigurării adecvate a drepturilor  omului.                                                                                                                                                                                 
"În ţară e  nevoie de distrugerea  torturii, violenţei în special în rîndul  femeii, maltratarea copiilor, de aceea necesităm de forţele tinerilor şi îi îndemn să se alăture de ceilalţi 500 membri a Organizaţiei la nivel de ţară" , susţine Cristina Pereteatcu, Directorul Executiv AI.                                                                                                                                                            
Irina Ungureanu, studentă a USM spune că pîna la moment nu a ştiut prea multe de această Organizaţiei, dar ‚ fiind deja documentată despre aceasta, s-a înscris ca membru.                                                                                                                                                                         
La moment Amnesty International are peste 3 milioane de membri din 160 de ţări. În Republica Moldova această Organizaţie şi-a început activitatea în anul 1993 şi fac parte peste 500 de reprezentanţi.

Studenţi PRO sănătăţii

Știre realizată de Lucia Vulpe

Studenţii pot contrinui la crearea unei societăţi informate şi sănătoase. Acest lucru se datorează Reţelei Educatorilor  "Egal la Egal" (Y-PEER), care oferă şansa tinerilor de a deveni jurnalişti în Sănătatea Reproductivă.                                                                                                                                                                                                                              În urma formularelor şi CV-urilor car etrebuie aplicate, în bză de concurs, vor fi selectaţi 20 de tineri ce vor beneficia de o instruire pe subiecte legate de sănătatea reproductivă şi educaţie pentru mass-media, vor avea posibilitatea de a scrie articole pentru buletinul informativ "FĂRĂ TABU", de a participa la şedinţe de planificare şi coordonare în domeniul sănătăţii reproductive şi tineret.                                                                                                                                                                                                                                  Potrivit Anei Susarenco, responsabil de reţeaua Y-PEER din Republica Moldova, această reţea are scopul de a promova un mod sănătos de viaţă. Ea desfăşoară în tabere pentru tineri, instituţii un şir de campanii de informare, comunicare şi educare cu diverse activităţi: ore informative, teatru, serate tematice.                                                                                                                                                                             Silvia Midoni, studentă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, spune că un jurnalist trebuie să fie informat în ceea ce vizează sănătatea, servindu-i un avantaj personal cît şi profesional, de aceea tinerii jurnalişti ar trebui să profite de această oportunitate.                                                                        Formularele de aplicare şi CV-ul pot fi trimise pe mail-ul Organizaţiei pînă la 28 octombrie curent. Y-PEER, reuneşte peste 500 de organizaţii şi instituţii din 48 de şări. În Republica Moldova ea a fost creată în anul 2004 la iniţiativa ONU pentru populaţie.
                                                                                                  

Distins cu premiul ,,Premio Italia 2011

Știre realizată de Irina Staver

Regizorului Valeriu Jereghi, i-a fost înmânat premiul ,,Premio Italia 2011” pentru activitatea sa deosebită  în arta cinematografică a Republicii Moldova şi în mod special pentru filmul ,,Arrivederci”.
 Ceremonia de decernare a avut loc la data de 16 octombrie, ora 18.00 la Filarmonica Naţională, în cadrul unui spectacol de muzică italiană şi moldovenească, organizat de către Camera de Comerţ şi Industrie Moldo-Italiană în cinstea celebrării protectorului Italiei, Sf. Francesco de Assisi.

Regizorul a fost felicitat de către prim-ministrul Vlad Filat, care a menţionat că Valeriu Jereghi este un ambasador al culturii Republicii Moldova în străinătate. La rândul său, regizorul a afirmat că este onorat de acest premiu şi de aprecierile premiului.
 La ceremonie au participat ambasadorul Italiei în Republica Moldova, Stefano De Leo, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Moldo-Italiene, Roberto Pace şi preşedintele Centrului  Cultural Italian în Republica Moldova, Giancarlo Nicoli.

Premiul ,,Premio Italia” este înmânat personalităţilor din Moldova şi din Italia care contribuie la consolidarea relaţiilor moldo-italiene.


EBSCO în USM!

Știre realizată de Sabina Popic

Până nu demult, Biblioteca Centrală Universitară  tezauriza o colecție de documente doar în format tipărit. Mai nou- aceasta permite accesarea directă a bazei de date EBSCO – o bibliotecă digitală, din care fac parte 220 de țări.

Fiind una din structurile de bază ale Universității de Stat din Moldova, Biblioteca Centrală Universitară funcționează în serviciul comunității universitare, printre beneficiarii căreaia se enumeră studenții, doctoranzii, magistranzii, cadrele didactice, cercetătorii, personalul auxiliar și alte categorii. Pe lângă volumele tipărite, aceștia au acces și la baza de date EBSCO.

Șeful serviciului Resurse Informaționale, Victoria Bartolomeo Musteață, a explicat în ce constă acest program:Biblioteca digitală universitară EBSCO deține 12 baze de date, care constituie biblioteci separate online. Este un serviciu contra plată, pentru care Universitatea de Stat achită 25 000 de euro pe an. EBSCO cuprinde informație încă din 1876. Are milioane de resurse: linkuri la reviste, la autori, la alte biblioteci digitale, texte, video, audio, fotografii”.

Șeful Resurselor Informaționale a remarcat, de asemenea, că accesul la baza de date este unul destul de simplu. “Toți cei care vor să se înregistreze în EBSCO, pot s-o facă doar în bibliotecă. De la orice calculator din campusul universității aveți acces la adresa web EBSCO. De asemenea, pe site-ul USM este baner de acces. În caz dacă vreți să navigați în condiții casnice, trebuie doar să vă înregistrați individual și să primiți câte o parolă separată. Dar să știți că accesul este maximum de 2 ore pe zi”, afirmă Bartolomeo Musteață.

Totodată, accesarea acestui serviciu presupune și reguli drastice, în scopul apărării dreptului de autor. De exemplu, mai mult de 3 articole dintr-un singur număr al revistei nu avem dreptul să copiem. Altfel, se amendează instituția și se blochează accesul.

USM a fost prima instituție de învățământ superior din țară care a cumpărat acest program, inițial având doar 5 baze de date. Accesul este deschis de la 1 septembrie până la 20 decembrie și de la 1 februarie până la 1 iunie. Panoul de navigare este în limba rusă, iar toate documentele sunt în limba engleză.

”Psihologi în acțiune”

Știre realizată de Olga Secrii

Concursul ”Eu și Psihologia, din cadrul proiectului ”Psihologi în acțiune” și-a anunțat câștigătorii la sfârșitul lunii octombrie în incinta Universității de Stat din Moldova
Participanții trebuiau să scrie câte un eseu în domeniul psihologiei și să le trimită la adresa electronică a proiectului.  Lucrările acestora au fost analizate de către juriul Comitetului Psihologilor ”Pro Dialog”.
Irina Ceban, managerul proiectului și membru al juriului a spus:” a fost o experiență interesantă, iar în calitate de juriu ne-am simțit adevărați experți. Lucrările participanților au fost întradevăr originale. Pe unele chiar le reciteam pentru a observa detaliile deosebite”.
Premiile au fost oferite pentru 2 categorii: abordarea științifică și artistică. La prima categorie câștigătorul fiind Sorin Popescu, iar la categoria artisitcă: Mihaela Muntean . După anunțarea rezultatelor a urmat o discuție despre cum trebuie să fie un psiholog bun, rolul psihologiei în societatea noastră și lupta cu stereotipurile.
Sorin Popescu, câștigătorul concursului și student la Facultatea de Psihologie și Științe ale Edicației a menționat că în eseul său a abordat modul de a percepe psihologia și psihologul de către populația țării noastre și că acest concurs este un pas mic pentru dezvoltarea perspectivelor referitor la psihologie.
Concursul ”Eu și Psihologia” a fost organizat în premieră, printre participanți enumerându-se și studenți de la facutăți precum Istorie, Economie, Medicină și Filozofie.

„Am fost acceptat și a trebuit să vin ca să descopr totul”

Interviu realizat de Olga Secrii

Numele lui vine de la noțiunea de libertate. Anume la aceasta s-a așteptat când venea la studii în Republica Moldova, dar realitatea de aici la făcut prizonierul birocrației,naționalismului și discriminării. Libert Ngale este student în anul II la masterat. Cum s-a descurcat și continuă s-o facă puteți afla din interviul de mai jos.

1.     Cum ai decis să vii la studii in Republica Moldova?
Libert: a fost o coincidență. Un prieten bun mi-a sugerat să aplic, pentru că este o țară mică și frumoasă, în estul Europei. O țară cu un nivel al învățământului destul de bun. Iar eu l-am ascultat, am aplicat și am venit în Moldova.
2.     Cum ai aflat detaliile programului tău de masterat?
Libert: De fapt, poți să spui că am venit cu „ochii legaț”, pentru că îmi amintesc când eram acasă și am intrat pe site-ul universității nu am găsit nimic. Nimic din ceea ce ar trebui să aibă o universitate pe pagina sa web. Nicio informație despre disciplini, despre când încep orele. Nu am avut altă cale decât să aplic. Așa am fost acceptat și a trebuit să vin și să descopăr totul: țara, orașul, universitatea și oamenii.
3.     Cum a mers procesul de descoperire a universității și a țării?
A fost și mai continuă să fie o experiență interesantă cu momente mai grele. Nu este ușor deloc să fie un student străin în Moldova. Pentru că orele de la masterat sunt predate sau în limba română sau în cea rusă. Și asta nu a fost sfârșitul. Camerele de cămin care ni-au fost oferite nu sunt de invidiat. Dar am acceptat să locuiesc în condiții mizere, pentru că este foarte greu să-ți închiriezi un apartament în Chișinău dacă ești de altă etnie, în special de culoare. Oamenilor le este frică, probabil din cauza filmelor de acțiune exagerate la care se uită zilnic, unde oamenii de culoare au probleme cu legea. Ca să rezolv cumva aceste probleme, am apelat la responsabilii de studenții străini de la USM și toți cu care am vorbit făceau un cerc imaginar. Mă trimiteau la rector, rectorul la prorector, prorectorul la facultate, iar cei de la facultate îmi spuneau să merg de unde am venit. Nu am văsut atât de multă birocrație în viața mea.  Pe lângă acest lucru neașteptat, au fost și momente plăcut. Am încercat să mă obișnuiesc cu orașul în care locuiesc acum și eram curios să văd locuri pitorești. După un an în Moldova, cred că am văzut puține, însă la acest capitol aveți admirația mea. Moldova este o țară frumoasă, deși oamenii ei nu o apreciază.
4.     Ai menționat că pentru a face masteratul la USM trebuie să cunoști sau limba româna sau cea rusa. Ce limbă ai ales să înveți și cât a durat însușirea ei?
Am decis să învăț limba română. Și când am mers să scriu cerere la departamentul universitar responsabil de studenții străini, că vreau să studiez în limba română, ei mi-au spus că nu e posibil și că trebuie să învăț rusa. După opt luni de studiere a unei limbi total străine pentru mine, mi s-a spus că lucrurile s-au schimbat și că programul meu de masterat va fi predat în română. Ei mi-au oferit și un curs gratis de română pentru 3 luni, pe lângă orele de studiu la master la care deja mergeam, însă era inutil. Era precum ai învăța în japoneză ce e ală un măr, iar la curs învățai terminologii.
5.     După ce ai mers la ore, cum poți evalua metodele de predare ale profesorilor?
Sunt interactive. Nu e doar predare și scriere. Îmi place că sunt unii profesori care acceptă variantă de dialog, astfel cunoaște modul de gândi în materie a unui student, știe dacă acesta are cunoștințe în domeniu sau va copia la un examen. Dar sunt și alți profesori, care mi-au dat logica mea peste cap. Sunt profi autoritati și foarte naționaliști, care nu pierd ocazia să-ți amintească de faptul că ești străin și cunoști limba țării. Iar dacă nu o cunoști, poate Moldova nu e pentru tine, poate trebuie să cauți altă țară. Ei nu înțeleg că, cel puțin, persoanele de etnie africană nu vin în această țară să învețe pentru că e mai ieftin. E chiar mult mai scump. Noi venim pentru că la prima vedere pare o țară mică și pașnică, unde nu vom avea probleme, dar ajungând aici întâlnim mai multe probleme decât am avut vreodată pe plaiul natal.
6.     Cum te tratează profesorii și colegii tăi?
Studenții și colegii mei au fost buni cu mine, chiar m-au ajutat mult. Profesorii, unii din ei, au încercat să-mi facă rost de bibliografie și resurse în limba engleză. Le sunt recunoscător.
7.     Care crezi că sunt pașii pe care universitatea de stat trebuie să-i facă pentru studenții străini care vin să studieze ?
Primul ar fi legat de starea căminului unde locuiesc studenții străini. Pentru 24 de mii de lei anual, cred că noi merităm să locuim într-un apartament sau într-o cameră cu o ambianță mai decentă. Al doilea pas ar fi ca universitatea sau, cel puțin, facultatea să acorde mai multă atenție studeților străini și necesităților acestora. Dacă aceste 2 probleme s-ar rezolva, universitatea de stat ar fi mai atractivă pentru studenții din alte țări.