Am fost acceptat și a trebuit să vin ca să descopăr totul

Interviu realizat de Olga Secrii

Numele lui vine de la noțiunea de libertate. Anume la aceasta s-a așteptat când venea la studii în Republica Moldova, dar realitatea de aici la făcut prizonierul birocrației, naționalismului și a discriminării. Libert Ngale este student în anul II la masterat. Cum s-a descurcat și continuă s-o facă puteți afla din interviul de mai jos.

 Cum ai decis să vii la studii in Republica Moldova?

Libert: a fost o coincidență. Un prieten bun mi-a sugerat să aplic, pentru că este o țară mică și frumoasă, în estul Europei. O țară cu un nivel al învățământului destul de bun. Iar eu l-am ascultat, am aplicat și am venit în Moldova.

  Cum ai aflat detaliile programului tău de masterat?

Libert: De fapt, poți să spui că am venit cu „ochii legați”, pentru că îmi amintesc când eram acasă și am intrat pe site-ul universității nu am găsit nimic. Nimic din ceea ce ar trebui să aibă o universitate pe pagina sa web. Nicio informație despre disciplini, despre când încep orele. Nu am avut altă cale decât să aplic. Așa am fost acceptat și a trebuit să vin și să descopăr totul: țara, orașul, universitatea și oamenii.

Cum a mers procesul de descoperire a universității și a țării?

A fost și mai continuă să fie o experiență interesantă cu momente mai grele. Nu este ușor deloc să fie un student străin în Moldova. Pentru că orele de la masterat sunt predate sau în limba română sau în cea rusă. Și asta nu a fost sfârșitul. Camerele de cămin care ni-au fost oferite nu sunt de invidiat. Dar am acceptat să locuiesc în condiții mizere, pentru că este foarte greu să-ți închiriezi un apartament în Chișinău dacă ești de altă etnie, în special de culoare. Oamenilor le este frică, probabil din cauza filmelor de acțiune exagerate la care se uită zilnic, unde oamenii de culoare au probleme cu legea. Ca să rezolv cumva aceste probleme, am apelat la responsabilii de studenții străini de la USM și toți cu care am vorbit făceau un cerc imaginar. Mă trimiteau la rector, rectorul la prorector, prorectorul la facultate, iar cei de la facultate îmi spuneau să merg de unde am venit. Nu am văsut atât de multă birocrație în viața mea.  Pe lângă acest lucru neașteptat, au fost și momente plăcut. Am încercat să mă obișnuiesc cu orașul în care locuiesc acum și eram curios să văd locuri pitorești. După un an în Moldova, cred că am văzut puține, însă la acest capitol aveți admirația mea. Moldova este o țară frumoasă, deși oamenii ei nu o apreciază.

Ai menționat că pentru a face masteratul la USM trebuie să cunoști sau limba româna sau cea rusa. Ce limbă ai ales să înveți și cât a durat însușirea ei?

Am decis să învăț limba română. Și când am mers să scriu cerere la departamentul universitar responsabil de studenții străini, că vreau să studiez în limba română, ei mi-au spus că nu e posibil și că trebuie să învăț rusa. După opt luni de studiere a unei limbi total străine pentru mine, mi s-a spus că lucrurile s-au schimbat și că programul meu de masterat va fi predat în română. Ei mi-au oferit și un curs gratis de română pentru 3 luni, pe lângă orele de studiu la master la care deja mergeam, însă era inutil. Era precum ai învăța în japoneză ce e ală un măr, iar la curs învățai terminologii.

După ce ai mers la ore, cum poți evalua metodele de predare ale profesorilor?

Sunt interactive. Nu e doar predare și scriere. Îmi place că sunt unii profesori care acceptă variantă de dialog, astfel cunoaște modul de gândi în materie a unui student, știe dacă acesta are cunoștințe în domeniu sau va copia la un examen. Dar sunt și alți profesori, care mi-au dat logica mea peste cap. Sunt profi autoritati și foarte naționaliști, care nu pierd ocazia să-ți amintească de faptul că ești străin și cunoști limba țării. Iar dacă nu o cunoști, poate Moldova nu e pentru tine, poate trebuie să cauți altă țară. Ei nu înțeleg că, cel puțin, persoanele de etnie africană nu vin în această țară să învețe pentru că e mai ieftin. E chiar mult mai scump. Noi venim pentru că la prima vedere pare o țară mică și pașnică, unde nu vom avea probleme, dar ajungând aici întâlnim mai multe probleme decât am avut vreodată pe plaiul natal.

 Cum te tratează profesorii și colegii tăi?

Studenții și colegii mei au fost buni cu mine, chiar m-au ajutat mult. Profesorii, unii din ei, au încercat să-mi facă rost de bibliografie și resurse în limba engleză. Le sunt recunoscător.

Care crezi că sunt pașii pe care universitatea de stat trebuie să-i facă pentru studenții străini care vin să studieze ?

Primul ar fi legat de starea căminului unde locuiesc studenții străini. Pentru 24 de mii de lei anual, cred că noi merităm să locuim într-un apartament sau într-o cameră cu o ambianță mai decentă. Al doilea pas ar fi ca universitatea sau, cel puțin, facultatea să acorde mai multă atenție studeților străini și necesităților acestora. Dacă aceste 2 probleme s-ar rezolva, universitatea de stat ar fi mai atractivă pentru studenții din alte țări.

Se vând teze!

 Reportaj realizat de Sabina Popic

       În afară de arhicunoscutul mecanism de “copy-paste” fără citarea autorilor, mai nou, a apărut modalitatea cea mai simplă de scriere a tezelor: cumpărarea acestora. Zi de zi putem vedea gardurile din preajma universităților care sunt “ornamentate” cu numeroase anunţuri de gen: „Teze!”. Odată cu dezvoltarea internetului, au apărut și zeci de site-uri pe care studenții le pot accesa și de pe care pot descărca lucrări. Toate anunțurile promit calitate, pentru că, spun intermediarii, colaborează cu specialiști în domeniu. Așa că, dacă pentru mulţi tineri sezonul tezelor înseamnă nopţi albe şi zile petrecute în sălile de lectură, atunci pentru alții înseamnă câteva sute de euro plătite “afaceriștilor” de teze studențești.

"Elaborăm teze și lucrări în diferite domenii, cât și de diferită complexitate". Anunțuri de acest fel am văzut tot mai des să apară atât prin preajma instituțiilor de învățământ superior, cât și pe diverse site–uri care mediatizează astfel de servicii.  Din acest motiv, tot mai mulţi studenţi aleg să-şi cumpere o teză decât s-o scrie singuri. Sunt zeci de site-uri, de unde studenţii pot alege o teză gata făcută sau pot comanda una on-line. Am observat că cele mai căutate site-uri de acest gen în Republica Moldova sunt: www.diplom.md sau www.teze.info.md. Dar i-am depistat pe unii care postează anunţuri chiar pe paginile web de specialitate, precum  www.anunt.md sau www.makler.md. La o asemenea promovare, să recunoaștem, studentul se lasă uşor ademenit şi manipulat, formând în scurt timp numărul de telefon sau adresa electronică pentru a se interesa de condiţii.

Pentru a afla detalii din lumea afacerii cu teze, am sunat la o întreprindere care se anunța a fi una înregistrată oficial. Prezentându-mă  drept studentă la facultatea de drept, am încercat să aflu care sunt prețurile pentru teze: "150 de euro, în decurs de o săptămână. Plătiţi după ce analizaţi lucrarea", mi-a spus un comerciant de teze studenţeşti. Un alt intermediar, care şi-a lăsat numărul de telefon pe anunţurile de lângă căminele studenţeşti, are, însă, o altă taxă: “Vreo 500 de lei, dacă vă aranjează. Ne întâlnim în oraş și ne daţi un avans de 200 de lei”. Site-ul www.teze.info.md ne informează că o teză anuală costă în jur de 200 -400 de lei, iar pentru o teză de licență "beneficiarii" ar trebui să cheltuie circa 250 $. "Lucrarea solicitată este îndeplinită manual, deci, nu este copiată din internet. O primiți într–un singur exemplar, cu o garanție deplină că nu o veți mai întâlni în altă parte”, confirmă informația de pe site.

La rândul lor, studenții vin cu explicații. O studentă de la facultatea de drept mi-a mărturisit: "Am luat teza de an la prețul de 150 de lei pe care am susținut–o bine. De ce am cumpărat–o? Nu prea am avut timp să scriu singură. Unii colegi au procedat la fel".

Profesorii, însă, sunt rezervați în privința acestor modalități de scriere a tezelor: „O teză înseamnă studiu, reflectare, analiză. Categoric sunt împotriva tezelor cumpărate!”, mi-a spus lectorul de la Universitatea de Stat, Elena Constantinovici. Mihai Guzun, decanul facultății  de jurnalism mi-a declarat viziunea lui: "Cu mare părere de rău, dar bănuiesc că autorii multor teze sunt şi unii profesori. Pe parcursul anilor, citesc multe teze şi cam intuim noi de unde sunt ele copiate".

 Profesorii spun că unui student silitor i-ar lua aproximativ 4 luni să realizeze lucrarea de licență, iar studenţii care sunt prinşi cu teze plagiate repetă anul de studii.