Unde există unitate, există victorie!

de Doina Dragoi

Emoții, fericire, bătăi ale inimii tot mai intense – toate acestea predomină în sala Casei de Cultură. Astăzi studenții anului I de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației prezintă Balul Bobocilor. Deși, sala e încă pe jumătate goală, boboceii se ițesc nervoși de după draperii, căutînd cu privirea cîte-un membru al echipei rătăcit printre spectatori. Costumați care mai de care și adunați în grupulețe, ei fac repetiții, iar vocile lor se răsfrîng prin sălile palatului.

Urmează cîtevai momente de gălăgie și haos, iar pe scenă își fac apariția prezentatorii. Odată ce încep prezentările juriului sala devine mai activă, aplaudînd vioi membrii juriului printre care se află și decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Vladimir Guțu.

Apariția în scenă a celor 4 echipe de bobocei, stîrnesc în sală un nou val de aplauze și strigăte de susținere, probabil în sală sunt mulți suporteri. Deși, nu cunosc pe nimeni de pe scenă, o pereche îmi atrage mai mult atenția, clasificîndu-se automat în favoriți.

Rînd pe rînd scena este invadată de tinerii veseli și frumoși, plini de energie pozitivă și dornici să o împartă cu cei prezenți la sărbătoarea lor. Cîntecele, dansurile și înscenările lor dau dovadă de multă originalitate și inspirație, fapt ce demonstrează că au pregătit bine ”tema de acasă”.

Nici membrii juriului nu rămîn indiferenți, dînd încuviințător din cap și aplaudînd intens spectacolul prezentat de bobocei. Din locul unde stau eu, pot bine desluși fața domnului Vladimir Guțu, care asistă la acest bal în calitate de președinte al juriului.

”Acest bal al bobocilor este unul extraordinar. Este bine gîndit și organizat de însuși studenți, fără ajutorul altor regizori. Avem studenți talentați, frumoși, deștepți , care au arătat că pot organiza și pot promova valori, pot cînta, dansa , pot învăța și sper că vor fi specialiști foarte buni, vor dezvolta societatea noastră și în primul rînd se vor dezvolta singuri ca personalități”, mi-a declarat un pic mai tîrziu decanul mîndru, încercând să acopere gălăgia cu vocea sa.

Spre sfîrșitul serii atmosfera s-a încins și toți cei prezenți în sală ne-am ales cu voie bună. Și cum orice muncă necesită a fi remunerată, se apropie și mult așteptata clipă cînd se va afla învingătorul. Sub o avalanșă de aplauze, sunt invitate în scenă cele 4 perechi de bobocei. Iar după cîtevai minute de așteptare, ce doar au mărit suspansul celor prezenți, decanul facultății enunță rezultatele.

În urma luptei ce s-a dat între cele 4 echipe, victoria îi revine perechii nr.3, Lucia Spînu și Matei Vadalenco, specialitatea psihopedagogie. Sala îi susține pe învingători, iar eu nu sunt deloc mirată, deoarece cîștigă cei mai buni.

Seara se încheie cu un dans al boboceilor, la care sunt invitați să se alăture membrii juriului și toți doritorii din sală. Mă apropii de un grupuleț de tineri ce se pregătesc de plecare. O tînără îmi spune că i-a plăcut mult prestația boboceilor din acest an. ” A fost un bal al bobocilor spontan, plin de energie și emoții pozitive. De fapt, cum îi și stă bine unui asemena bal”, a adăugat ea.

În cîtevai minute sala devine goală, iar gălăgia veselă a tinerilor se împrăștie pe holurile Casei de Cultură. Probabil merg să continuie distracția și să-și sărbătorească victoria bine meritată.

Doina Dragoi

Din nou se anulează

de Diana Eni

Din primăvară pînă în toamnă şi din toamnă, tocmai la iarnă! Concursul “Creanga de Aur” din nou se amînă.

Gala studenţilor performanţi “ Creanga de Aur” de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a fost anulată a doua oară, din motive financiare. Urma să aibă loc pe 8 decembrie, dar a fost anulată pînă după examene. Potrivit Silviei Grossu, şef- catedră “Comunicare”, dar  care este şi organizatorul, anul acesta în comparaţie cu anii precedenţi  au fost depuse mai multe dosare de către studenţi. Organizatorul a mai menţionat că: “Întrucît nu am reuşit în primăvară premierea am zis eu că e mersul firesc al lucrurilor. Să facem în toamnă sau la sfîrşitul anului de învăţămînt. Şi întrucît dependenţa aceasta de cei care ne ajută să promovăm studenţii  este totuşi un element foarte important . Atunci cînt se pun toate la punct cu sponsorii noştri , imediat anunţăm data pentru concurs.”

Participanţii sunt nerăbdători şi aşteaptă rezultatele concursului. Unii din ei nici nu au ştiut că manifestaţia nu se va desfăşura la data preconizată. Studenta anuluii III la FJŞC, Irina Staver a spus că: “Am participat şi eu la acest concurs şi chiar aştept rezultatele ca să văd în sfîrşit totalurile. Dar din păcate nu mai vine, aşa-zisul “marele eveniment”. Îmi pare rău de această situaţie.”

Festivitatea de premiere “Creanga de Aur” este un concurs destinat studenţilor  Facultăţii care reuşesc să obţină rezultate academice extracurriculare relevante şi, totodată, desfăşoară o activitate profesională de success.

Pentru patrie, pentru onoare, pentru tricolor

de Marin Zazuleac

Niciodată nu e prea devreme pentru a te gîndi la viitor. Pentru orice tînăr armata este un etalon al educaţiei, al responsabităţii şi a bărbăţiei. Apărarea naţională reprezintă totalitatea măsurilor şi acţiunilor adoptate şi desfăşurate de conducerea sistemului naţional de apărare al Republicii Moldova în scopul garantării suveranităţii naţionale, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Orice cetăţean care îţi respectă ţara şi valorile ei, trebuie să fie conştient că îndeplinirea serviciului militar este de datoria fiecaruia. Valeriu Chiriac, şeful Centrului Militar ,,Ungheni”, la cei 20 de ani de aniversare a Armatei Naţionale, îndeamnă toţi tinerii să cunoască toate benificiile şi avantajele serviciului militar, atât în termen, cât şi pe contract.

1.Care este din punctul dvs de vedere, rolul şi locul armatei în societate?

V.Chiriac: Rolul Armatei Naţionale este de a educa tinerii, de a le insufla dragostea faţă de patrie. În ceea ce priveşte locul său în societate, din păcate nu este exact cel care ne l-am dorit. Locul armatei este unul de mijloc, dar bucură faptul că mulţi dintre cetăţeni au atitudine mai pozitivă faâă de armată.

2.Există vreo diferenţă între tinerii care au făcut armata şi care nu s-au satisfăcut serviciul militar?

V.Chiriac: Am întîlnit diferiţi tineri, am stat de vorbă cu mulţi din ei, pot să spun un lucru, diferenţa dintre ei e foarte mare.Chiar după prima jumătate de an de serviciu, orice ostaş, indiferent din ce anturaj vine, îşi formează o altă viziune, are deja alte valori, ştie care este preţul banului, ştie cei asta greutăţi.

3.De ce mulţi tineri în ziua de astăzi se eschivează de la serviciu militar?

V.Chiriac: Nu sunt de acord cu această afirmaţie, precum că tinerii nu vor să se înroleze în rîndurile armate, din contra foarte mulţi se interesează şi sunt încadraâi chiar de la prima încercare. Dacă se gasesc cîţiva dintre ei care nu vor să facă armata, noi încercăm să-i convingem, este de datoria fiecărui cetăţean, aşa-i stipulat în constituţie.

4.Cum este convins un tînăr că armata îi este de un real folos?

V.Chiriac: Noi întreprindem foarte multe măsuri pentru a face cît mai cunoscută viaţa de ostaş. Organizăm ziua uşilor deschise, organizăm diverse spartachiade, facem întîlniri cu veteranii. Încercăm să-i convingem pe tineri că armata nu-i o sperietoare, nu mai este armata anilor 90.

Hepatita – boala secolului XXI-lea

de Marin Zazuleac

Hepatita virală acuta este o boală infecţioasă transmisibilă, aparând sub forma de epidemii sau chiar pandemii. Este provocată de un virus filtrabil specific, care - introdus în organism pe cale digestivă sau accidental, pe cale parenterală - provoaca o îmbolnăvire a întregului organism şi în mod deosebit a parenchimului hepatic. Boala se manifestă prin semne de infecţie generală şi prin simptome digestive şi hepatice. Din 2010 s-a declarat oficial, Ziua Mondială a Hepatitei. Organizaţia mondială a sănătăţii, din considerentul că Republica Moldova are cel mai mare numar de bolnavi infectaţi cu aceasta maladie, a hotărît să ajute proporţional, chiar şi integral, persoanele care sufera de această boală. Fiecare al 12-lea cetăţean poate fi bolnav de hepatită, iar în RM este înregistrată cea mai înaltă rată de mortalitate din lume în urma patologiei, cerozei hepatice. Despre această maladie şi despre efectelei ei. relatează Rodica Doina, medic-gastrolog, secţia consultativă, oraşul Ungheni.

1.Care sunt caile de contaminare cu viruşii hepatici?

R.Doina: Cea mai frecventă cale de transmitere este prin sînge şi derivatele sale, de la mamă la făt, calea sexuală, tatuaj şi diferite proceduri neprotejate.

2.Cum am putea evita contaminarea cu viruşii hepatici?

R.Doina: Este necesar ca lucrările medicale să efectueze toate procedurile în mănuşi, iar contingenţele care sînt în grupuri de risc să se vaccineze.

3.Care este situaţia în oraşul Ungheni vis-a-vis de îmbolnăvirile hepatice?

R.Doina: Eu aş spune că este o stabilizare, caci în urma vaccinării, numărul copiilor şi al maturiilor bolnavi de hepatită este în descreştere. Acest lucru se datorează serviciilor oferite de medicina primară în vederea profilacsiei hepatitelor, în acest sens sînt testările şi investigaţiile atât la nivel local cât şi republican.

4.Cei care s-au îmbolnăvit de hepatită, cum trebuie să se comporte şi de ce depinde starea lor mai departe?

R.Doina: Este necesar ca cel bolnav să respecte măsurile de protejare şi în sînul familiei. Trebuie să respecte regulile de igeină personală şi alimentară, să primească preparate hepato-protectoare în doză moderată şi nu exgerată.

5.Care ar trebui să fie regimul alimentar al celor bolnavi de hepatită?

R.Doina: Este important evitarea produselor picante şi calorice, în special grasimele. Folosirea corectă a produselor alimentare, favorizează starea pacientului.

Folclorul-codul genetic al neamului

de Marin Zazuleac 

Descoperirea, culegerea, cercetarea sunt trei cuvinte-repere care marchează calea cunoaşterei folclorului, a culturei folclorice, care a existat şi s-a modelat în timp şi în spaţiu. Folclorul moldovenesc a cunoscut multe etape, de la tradiţional la autentic. În satul Todireşti, raionul Ungheni, folclorul îşi are rădăcinele din cele mai vechi timpuri. O dovadă a existenţei acesteea, este ansamblul ,,Tudoriţele”, care în acest an sunt la ceea de a 20 aniversare de la inaugurarea ansamblului folcloric. În cadrul acestei sarbători, un invitat inedit care cunoaşte cu adevărat valoarea şi specificul folclorului, a fost Andrei Tamazlîcaru, un folclorist cu renume şi un adevărat specialist în cultura muzicei populare.

1.Sunteţi prezenţi la ceea dea a 20 aniversare a ansamblului folcloric model ,,Tudoriţele” din satul Todireşti, din ce considerent aţi făcut-o?

A.Tamazlîcaru: Pentru că radăcinele mele trag tot de aici. M-am născut în satul Grăseni Vechi, iar în Todireşti, sora mea Nadejda Rusnac conduce acest ansamblu mai bine de 20 de ani. Pentru a întregi sărbătoarea, am venit şi noi cu ansamblul ,,Tălăncuţa” şi ,,Plăeşii”.

2.Cum vi s-a parut sărbătoarea cu semnificativul generic ,,Folclorul-codul genetic al neamului” şi în special felul de a fi a ,,Tudoriţelor”?

A.Tamazlîcaru: Dintr-o serată, dintr-o sărbătoare a ,,Tudoriţelor”, s-a transformat într-un festival spectaculos. Eu mă bucur foarte mult şi sincer nu am avut emoţii cum o să cîntăm aici cu ,,Tălăncuţa” şi ,,Plăeşii”, chiar dacă o să vină ,,Osoiencile”. ori nu o să vină. Mă gîndeam fiind ferm convins că eu merg să ascult cîntecele noastre naţional folclorice. N-am greşit, voci frumoase, care sunt durabile în timp, caci sunt şi ele un univers folcloric al acestei localităţi.

3.Credeţi în viabilitatea şi perpetuarea folclorului astăzi cînd valorile dispar, iar în capul mesei sunt puse non-valorile?

A.Tamazlîcaru: Totdeauna oricât de greu nu ar fi în timp, unul rămâne, unul numaidecît rămîne, pentru continuitatea şi existenţă, pentru a lega timpuriile evoluţiei noastre. Aici la Todireşti această unitate care face legătura între timpuri este ,,Tudoriţele” cu cîntecele şi tradiţiile lor.

4.Douăzeci de ani este mult sau puţin pentru un colectiv folcloric?

A.Tamazlîcaru: Douăzeci de ani de activitate este o durată nu prea mare, deci rămîne un secol şi mai departe. E un început bun, cavaleresc, care a dat dovadă de durabilitate.

Aceste ,,Tudoriţe” cu un nume poetic ce cuprind un sentiment liric de dragoste le-ar trebui nişte voci bărbăteşti, tocmai de aceea am venit la aceasta aniversare cu ,,Plăeşii”.

5.Ce aprecieri îi daţi s.Todireşti la capitolul folcloric?

A.Tamazlîcaru: Ei au reuşit să păstreze ceva arhaic în felul lor de a fi, în simţirea lor. Nu este atât de rău fiincă sălbaticul şi modernul se corelează. Eu caut forme rudimentare şi aici le-am găsit.

Acelaşi sînge, aceeaşi ţară

de Marin Zazuleac

,, Trăiască, trăiască, trăiască şi înflorească, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”. Emoţii deosebite, devotament şi spirit patriotic, de aceeasta au avut parte la 1 decembriei 2011, toţi participanţii la marea sărbătoare dedicată zilei României. Întreaga manifestaţie a început la ora 16:00, în faţa Academia de Ştiinţe, unde sau adunat peste 400 de tineri care au fost încurajaţi la iniţiativa a mai multor ONG din ţară, cum ar fi: Spirit Românesc, Deşteptarea şi Faptă nu vorbă. Evenimentul dat la marcat şi pe omul de culoare, John Onoje, care a spus: ,,Eu vreau pentru sănătate, România să fie mare şi să nu uite pămîntul Basarabiei niciodată, pămîntul românesc, basarabean.”

,, Acelaşi sînge, aceeaşi ţară, Românii au fost cu toţi odinioară”, cu această lozincă a început marşul demonstrativ a tinerilor. Pe parcursul traseului , bulevardul Ştefan cel Mare şi pînă la Ambasada României, manifestanţii au cîntat cîntece patriotice şi-au înălţat tricoloarele celor două ţări, în semn de recunoştinţă României. La prima vedere, reacţiile oamenilor au fost împărţite în două categorii, salutabile şi revoltătoare.

,,Ne bucurăm cu toţii de acestă sărbătoare. În această zi deosebită am un mesaj pentru românii de pretutindini, fraţilor uniţivă, să demonstrăm lumei întregi că suntem stăpîni la noi în ţară, nu uităm cine suntem şi de unde ne tragem. Trăiască România Mare.” a menţionat Bodrug Marin, manifestant.

Pe lîngă urările de bine, au fost şi reacţii adverse vizavi de întreaga manifestaţie.

,,Ruşine să le fie, ne fac ţara de rîs cu toate demonstraţiile lor, să vă duceţi cu toţii în România voastră şi acolo şi să rămîneţi. Noi suntem moldoveni şi nu români, şi nu avem nevoie de asemenea patrioţi în ţara” a spus Topală Valeriu.

Cu multă folfotă, odată ajunşi în faţa ambasadei, manifestanţii au depus jurămîntul poporului român şi limbii române. ,, Eu român – moldovean, înstrăinat de patria mamă, jur credinţă nestrămutată, patriei mele, România. Jur să cinstesc tricolorul şi imnul ţării, jur să lupt pe vecie pentru rentregirea României, aşa să mă ajute Dumnezeu”.

După depunerea jurămîntului tinerii manifestanţi, au avut parte de un concert în PMAN, cu solişti din ţară şi din România. Concertul a fost organizat de Radio Chişinau, care sa lansat oficial în Republica Moldova, de Ziua României.

Nuntă la facultatea de Arte Frumoase

de Lucia Andronic                                           

Glasul costumului popular ma adus aici la festivalul ,,Tradiţii şi obiceiuri de nuntă”,ediţia a III-a.O atmosferă familială şi generatoare de frumos,folclor,neam se emană din prosoapele vechi ţesute de mîna harnică a gospodinilor,gărduleţul din nueluşe împletit de puterea unui gospodar,covorul moldovenesc pe care se rătăceşte trandafirii ţesuţi cu un roşu aprins şi ulciorul cu vin,împăinginit cu elemente specifice neamului basarabean.

Sunt în sala unde se aprinde tradiţia şi obiceiurile de nuntă.Auditoriul cu ochii tulburaţi de dorinţa de a vedea ceva deosebit priveşte spre scena unde apare prezentatoarea.Cu glas tare ea ne spune ,,Bine aţi venit la cea de-a III-a ediţie a festivalului ,,Tradiţii şi obiceiuri de nuntă”.Aplauzele furtunoase răsună din sală ,unde continue să apară cîte un doritor de a vedea tradiţia şi obiceiurile de nuntă.

Sala e în tăcere,răsare ,,Romaniţele”pe scenă,care prezintă ,,Logodna tinerilor”.Costumele,obiectele,felul de a vorbi şi de a juca rolul de mire şi mireasă i-a făcut pe spectatori să stea ,,ţepeni” pe scaune şi să privească frumosul îmbobocit pe scenă.Ludmila,spectatoare îmi spune că a auzit de la bunica cum, se logodeau tinerii în acele vremuri,dar nu am avut ocazia să fiu prezentă la astfel de ceremonii”.Privirea şi atenţia ei este dăruită festivalului,ca şi ceilalţi prezenţi la eveniment.Ansamblu ,,Ţărăncuţa”a prezentat un obiceu deosebit la nunţi ,,Bărbieritul mirelui”.Muzica live care se căntă pe scenă împleteşte publicul cu scena prezentată de ansamblu.Arunc o privire spre sală,tinerii cu un deosebit interes şi miraţi privesc spre scena care arde în flacăra folclorului.

Linişte,prezentatoarea anunţă următorul ansamblu care va evalua pe scenă.Pe fonul aplauzelor ce răsună se îndreaptă spre scenă cei din ansamblu ,,Crenguţa de Ederă”,supravegheaţi de muzică populară.Dans,mire,mireasă,zestre toate alcătuesc tradiţia de nuntă.Cu zîmbete sunt întîmpinaţi moşul şi cu baba sa,care prin felul de a dansa şi de a se mişca aduc izul umorului în sală.

,,Crenguţa de Ederă”pe perioada cît a evoluat a fost supravegheată de comentarii din sală,strigate de ,,bravo”,aplauze.Ei s-au împletit cu sala prin horă care au încins-o chiar aici în sală.Elena,profesoară la şcoala de arte ,,Timotei Bătrînu”zice că foarte mult îi place atmosfera din sală mai ales cînd a evoluat ansamblu ,,Crenguţa de Ederă”,deoarece fiecare spectator dă din picior ceea ce ar însemna că nu ar fi împotrivă să danseze.Din senin pe scenă apare Maria Iliuţă,care a adus evenimentului culoare şi sublimul prin cîntecele înterpretate ea menţionează că şi-a pus ca scop să scotocească de la bătrînele,rude,folclor tot ceea ce a fost mai valuros ca să prezentăm şi să păstrăm tradiţia.Arunc privirea spre scenă,îl zăresc pe unul dintre organizatorii festivalului e Nicole Grebincea care se rătăcea printre tineri.Cu glasul înecat în emoţii el spune că pentru acest festival am ales nişte colective puternice.Tot festivalul se bazează pe tradiţia ascunsă în amintirile bătrinilor.Participă studenţi din Bălţi,Comrat şi desigur studenţi de la USM.

Sala e în aşteptare,ce va urma după prezentarea frumoasă a colectivelor,dar ne onorează cu prezenţa decanul facultăţii de Arte Frumoase,Valentin Tomuleţ care vine cu un mesaj de felicitare şi diplome de menţiune şi diplome de gradul I,II,III.Zimbetul de pe faţa spectatorilor dispare,unul cîte unu părăsesc sala.Toţi s-au adunat în hol pentru a face poze cu studenţii care purtau cu mindrie custumul naţional.Unde s-au pierdut tradiţiile şi obiceiurile de nuntă, oare aceasta ar fi un  efect al globalizării?

Internaţionalizarea învăţămîntului la Universitatea de Stat

de Vera Gogu

Facultaţile Universităţii de Stat din Moldova sunt mult solicitate de tinerii de peste hotare şi numărul acestora este în creştere. În timp ce în anul universitar 2009-2010 la USM au studiat în total 125 de  studenţi de peste hotare, în anul universitar 2010-2011, la diverse facultăţi, au studiat  150 de studenţi străini din 10 ţări (Armenia, Azerbaijan, Rpublica Belarus, Germania, Kazahstan, Nigeria, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina). Din numărul total al studenţilor străini, 33 sunt finanţaţi de bugetul de stat în baza acordurilor interstatale încheiate de R.Moldova, iar 100 de studenţi  plătesc taxe de şcolarizare.

Numărul masteranzilor străini este mult mai mic şi constituie doar 9 persoane din 4  ţări (Rpublica Camerun, R.P. Chineză, Federaţia Rusă şi Ucraina),  în timp ce  numărul doctoranzilor străini  încadraţi la USM constituie 70 de persoane din 3 tări.

Studenţii străini sunt atraşi de costurile mici ale studiilor prestate de USM, de experienţa internaţională, de lipsa de discriminare şi de contactul intercultural.

Strategia de dezvoltare a Universităţii de Stat din Moldova pe termen mediu stipulează că principiul internaţionalizării învăţamântului superior stă la baza cooperării şi colaborării internaţionale a USM.

Având în vedere faptul că USM oferă programe de studii doar în limba română şi în limba rusă, candidaţii străini, înainte de a fi înscrişi la facultăţile USM, trebuie să urmeze cursuri de pregătire pentru studierea limbii române sau ruse.

Cel mai bun student

de Vera Gogu

Academia de Studii Economice și-a premiat participanţii concursului „Cel mai bun student al ASEM” 

Doar 1o  studenţi au s-au ales cu diplome și premii bănești reuşind să impresioneze juriul format din câştigătorii anilor precedeţi şi doi decani ai academiei.

La concurs au participat 65 de studenti ai Academiei  de Studii Economice. Dosarele participanţilor includeau copiile actelor de identitate, copiile  carnetelor de note şi o  scrisoare de recomandare din partea uniu profesor al ASEM.

 “Este o recunoaştere a muncii asiduie şi a perseverenţei depuse în perioada anilor de studenţie. “ spune câştigătorul premiului I,  Stas Madan.

Câştigătorii sunt studenţi care pe lângă reușita academică, s-au implicat în diferite proiecte internaționale şi activităţi de voluntariat  acumulând experiențe în domeniu.

La eveniment a fost prezent premierul Vlad Filat care a felicitat câstigătorii şi a raspuns întrebărilor studenţilor care s-au interesat în special de perspectivele angajării lor în câmpul muncii.

 În acest context studenţii i-au solicitat premierului să contribuie  la înlăturarea condiției impuse de angajatori - experiență în domeniu minim de  1 an sau 2 ani.

“Nu este normal că angajatorii să aibă aşa cerinţe. Sunt sigura că domnul Filat va face tot posibilul ca  tinerii absolvenţi să nu mai întâlnească această  problemă.” spune studenta  facultăţii de contablibitate Irina Ţurcan.

La rândul sau premierul a afirmat că va  analiza această problema şi va interveni cu ajutor în sprijinul studenţilor.

 “Guvernul nu poate impune o companie să angajeze tineri absolvenți, dar poate crea facilități și poate chiar reduce impozitele pentru agenții economici care vor da perspective tinerilor absolvenți.” a afirmat

Vlad Filat.

Câştigătorii au primit sume de bani în valoare de 1.000-2.500 de lei.

„Cel mai bun student al ASEM”   este organizat în fiecare an, incepând cu anul 2005.

O sărbătoare de ziua studenţilor

de Inna Ganța

Cu muzică, distracţie şi voie bună. Aşa sute de tineri au sărbătorit Ziua Internaţională a Studenţilor. Adunaţi în PMAN tinerii au avut parte de un concert inedit organizat de către Primăria Capitalei şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

De ziua studenţilor centrul capitalei a devenit locul de petrecere unde s-a cântat, s-a dansat şi s-a veselit pe măsură. Startul sărbătorii a fost dat de către DJ Death Beat după care pe scenă a urcat preşedintele interimar Marian Lupu.

Oficialul le-a urat studenţilor multă sănătate şi realizări frumoase.”Dragi tineri cu ocazia acestei sărbători vreau să vă urez mult succes şi perseverenţă. Sunteţi cei care abordaţi corect valorile democraţiei şi care prin activitatea de zi cu zi contribuiţi la prosperarea şi dezvoltarea societăţii noastre”, a adăugat Marian Lupu.

Atmosfera de sărbătoare a fost întreţinută şi de prestaţiile interpreţilor autohtoni. Astfel tinerii au dansat pe ritmul cîntecelor Karizmei, Nataliei Gordienco, a lui Andrian Ursu, Alexandru Manciu, dar şi a invitatului special formaţia Radio Killer,din România.

“Nu pot să zic nimic altceva decât că e un concert bun, fiindcă  mă aşteptam să ascult piese live, dar situaţia e alta”, a zis studenta Irina Nari.

Data de 17 noiembrie a fost declarată oficial Ziua Internaţională a Studenţilor în anul 1941, de către Consiliul Internaţional al Studenţilor, ca urmare a evenimentelor din 1939, desfăşurate la Praga, când 9 studenţi şi-au pierdut viaţa, iar alţi peste 1200 au fost trimiţi în lagăre de concentrare. 

Postul în ajun de...sesiune

de Inna Ganța

        Hrişcă, paste cu sos, pireu de cartofi şi salate. Sunt doar câteva feluri de mâncare incluse în meniul de post al cantinei din incinta universităţii de stat. În aşa mod studenţii care postesc se pot alimenta corect şi sănătos, renunţând chiar la carne, ouă şi lapte.

Postul de Crăciun nu mai poate fi considerat o perioadă grea pentru studenţi şi asta datorită faptului că pot avea o alimentaţie variată şi corespunzătoare acestei perioade. Tineriilor le este propus un meniu cu diverse bucate preparate fără adăugare de carne, lactate şi ouă.

 Nina Condorache vînzătoare la cantina din incinta USM spune că meniul de post este unul variat, fiindcă s-a ţinut cont de perioada respectivă:

„Felul întâi avem borş,salate diferite, la felul doi este hrişcă, pireu de cartofi, diferite paste care le facem cu sos de post,castraveţi, chiar şi copturi speciale de post, compot. Toate bucatele sunt foarte solicitate de studenţi şi mă miră faptul că ei în genere ţin post”

La rândul lor studenţii se arată mulţumiţi că în această perioadă pot găsi la vitrinele cantinei asemenea mâncăruri.

„Nu m-am aşteptat că la cantină mă voi putea alimenta aşa cum se cuvine, cu toate restricţiile. Acum când mi se întâmplă să mă reţin pe la universitate, pot face o pauză ca să vin să mănânc cîte ceva, aşa că vorba ceea şi lupul sătul şi oaia întreagă”, zice Oxana Popa, studentă.

Deşi, perioada postului de Crăciun coincide cu sesiunea de iarnă, unii profesori consideră că este bine ca studenţii să ţină post. Astfel, Silvia Grossu, dr.conf.universitar consideră că pe stomacul neîmbâcsit cu produse grele mai uşor se asimilează informaţia, mai uşor se memorizează. Postul în opinia profesorului este unul benefic pentru sesiune şi se pliază perfect.

Biserica rămâne pe poziţii ferme şi consideră că în perioada postului oamenii trebuie să fie mai milostivi şi să se abţină nu doar de unele alimente,ci şi de unele fapte. Protoiereul Octavian Moşin, parohul bisericii „Întâmpinarea Domnului” zice că postul din totdeauna a reprezentat o abţinere, abţinere de la orice lucru rău, or tocmai perioada de postire este cea mai prielnica pentru sufletul nostru ca să creştem lăuntric, să devenim mai desăvârşiţi după porunca Mântuitorului.

         Postul Naşterii Domnului va dura 6 săptămâni. Acesta se va incheia pe 6 ianuarie, în ajunul Crăciunului pe stil vechi.

Printre cărţi ca printre oameni

Interviu de Lucia Andronic        

Fiind îndrăgostită de carte,viaţa-i se pare a fi o adevărată enciclopedie.Olga Cojocaru este bibliotecara care activeaza de 26 de ani în cadrul Universităţii de Stat din Moldova.De unde izvorăşte această dragoste vom afla din interviul urmator.

1.Ce reprezintă cartea pentru dumneavoastră?

Cartea este totul pentru mine.De mic copil îmi plăcea să citesc,să cunosc mai mult decît copii de vîrsta mea.Dacă nu ar fi cartea în viaţa mea ,atunci ea nu ar avea sens.

2.Care au fost emoţiile care v-au copleşit cînd aţi intrat pentru prima oară în biblioteca de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinte ale Comunicării?

Nu pot să redau prin cuvinte ceea ce simţeam în acel moment.Dar ştiam că ceea ce va urma să fac nu mă va dezamăgi.Mă simt printre cărţi ca printre oameni.

3.Ce carte va marcat viaţa?

Nu pot s-ă aleg doar una.Din toate cărţile am avut ceva de învăţat.Orice carte care a trecut prin mîinele mele a lăsat amprente şi în viaţa mea.

4.Ce părere aveţi despre bibliotecile online?

Pot să spun că ne-a ,,furat” mulţi studenţii.Mă simt incomod cînd nu pot să îi ajut pe ei cu literatura de care au nevoie şi îmi spun ,,Ei dacă nu aveţi aici informaţii atunci pe internet precis trebuie să fie”.Biliotecile online îi face pe studenţi să fie mai lenoşi.

5.Cum crede-ţi, care este viitorul bibliotecilor tradiţionale dacă se vor dezvolta bibliotecile online?

Eu sunt optimistă şi cred că biblioteca tradiţională va rămîne mereu chiar dacă ar avea concurentul principal biblioteca online.Oricum cartea este carte şi nu poate fi înlocuită cu calculatorul.

6.Care ar fi consecinţele apariţiei bibliotecii digitale în cadrul facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării?

Eu cred că vor avea doar consecinţe bune,deoarece ei îşi vor exercita în modul lor activitatea,dar biblioteca tradiţională în felul ei.Consider că ar trebui să fie o colaborare şi să lucrăm doar în folosul studentului.

7. Ce părere aveţi despre biblioteca online EPSCO?

Nu sunt în pas cu această informaţie,dar consider că dacă se dezvoltă bibliotecile sub orice formă ,este un plus mare pentru cei care vor să acumuleze cunoştinţe.

O sărbătoare ratată

de Irina Bejenari

E joi, și ar trebui să fie o zi reușită, pentru că am dormit mai mult ca deobicei, pentru că am perechi abia la 11:10 și am în dotare um material (bun după părereaa mea) pe care urmează să-l citesc la ore, dar parcă ceva tot nu e bine. Motivul e că azi se sărbătorește “ Ziua Studentului”, iar eu studentă în anul III nu ar trebui să fiu aici.

Intru pe poarta universității unde, pe ici-colo se zărește cîte un student rătăcit. Nu mai e nici pe departe buna dispoziție care te încarcă cu energie pentru întreaga zi. Și cînd mă gîndesc că azi văd toate astea doar din cauza că ieri nu am fost destul de inspirați să găsim un argument plauzibil care  să-l convingă pe dmn-ul Vlad Madan  să ne elibereze de la ore. Iar acum, poftim, suportăm consecințele.

Pe pragul universității, reporterul unei televiziuni încerca să facă un material la această temă. Surprinsă și ea că încă a mai găsit studenți pe aici, se apropie de cîțiva dintre ei.  “ De ce ați venit azi la facultate?”, a răsunat vocea jurnalistei. Pentru un moment au tăcut toți. Apoi unul dintre ei răspunde pe un ton supărat :      “ne-au impus! ”, și au intrat toți în universitate. Era lesne de înțeles că studenții nu au azi chef de vorbă.

De cum am intrat în bloc, ceasul din hol, care ne întîmpină în fiecare dimineață mi-a amintit că nu mai am timp de zăbovit și că trebuie să mă grăbesc dacă nu vreau să fi venit degeaba la facultate. În auditoriu tăcere. Suntem pregătite să începem ora, tocmai 5 studente. “ Să știți că nu mai facem azi perechi. Ori nu vine profesorul, ori dacă vine ne dă voie să plecăm acasă” a spart tăcerea colega de lîngă mine. La care altă colegă din banca vecină o contrazice: “ Nu e genul dmn-ului Madan. El ar face lecția și cu un singur student”. Aici se încheie discuția, nimeni nu mai are nimic de adăugat, dar toți așteaptă să vadă cine are dreptate. Sună! Iar odată cu acesta, mereu punctual intră și profesorul. Cu un comportament fires, ne salută și începe să facă apelul. Avea să pună mulți de “a”. Cu toate astea arată că nu-l prea deranjează frecvența redusă de azi. Mi-am dat seama că o să facem prechile de la sunet pînă la sunet, fără careva exepții. Am citit materialele ca de obicei, iar pentru ora a doua ni se propune să vizionăm un film. Acceptăm, pentru că nu avem de ales. “ Lilia 4ever, e un film foarte bun, merită să-l vizionați. și cel mai important, atrageți atenția la cadrele filmate și la posibilitățile ce se puteau folosi”, ne explică  profesorul ce urmează să facem. Privisem acest film încă din liceu și știam că e unul interesant, dar și foarte lung. Cu gindul că va trebui să stăm la facultate încă mult și bine, filmul mi se pare azi unul lipsit de interes. De aceeași părere sunt și colege. Trecînd de cîteva ori prin audiotoriu, o profesoară ne întreabă în șoaptă “ Fetelor, ce-ați venit voi azi la ore?”. Zîmbim și plecăm rușinoase capul. Chiar așa, ce facem noi azi aici?...  Plictisite, cu capul sprijinit în mînă, privim spre televizor fără să înțelegem măcar ceva din acest film. Păcat, de altfel, pentru că știu că e foarte interesant. Azi suntem mai tăcute ca niciodată. Și doar din cînd în cînd, răsună vocea profesorului revoltat de comportamentul eroinei: “ Voi să nu fumați, să nu faceți așa, să nu răspundeți vînzătorului ca ea...”. E prima dată cînd așteptăm cu nerăbdare să se termine un film. Un sunet ne-a atras atenția. E telefonul dmn-ului Madan, care din cele vorbite am înțeles că trebuie să plece. Toate ne îndreptăm privirea spre dumnealui, și așteptăm fraza mult dorită. “ Vizionăm mai departe?”ne-a întrebat profesorul. “ Nu!”, am răspuns grăbit toate odată și pînă să apuce dumnealui să mai zică ceva, noi eram deja în coridor. Aici, dar și în toată universitatea nu mai e nimeni, decît vreun profesor ce se grăbește spre casă și femeile de serviciu. Cu gîndul la colegii ce au stat azi acasă îmi zic “e o sărbătoare ratată, sau poate nu... pînă deseară e încă mult, cine știe?...”

StomacFm” în premieră

de Irina Bejenari

E a patra pereche. Gălăgia de dimineață s-a redus pînă la minim. Doar vocea profesorului, niciodată obosită, răsună în auditoriul 436, unde 20 de studenți stau plictisiți, cu ochii spre tablă, dar cu gîndul plecat undeva departe. Și atunci cînd plictiseala domină, începi să cauți interes pe pereți. Iar cel mai larg asortiment de interese ți-l oferă, fără îndoială, băncile universității, unde generații la rînd de jurnaliști și-au lăsat amprenta. Pe lîngă rolul lor de bază, studenții au descoperit și alte funcții ale meselor. De exemplu, suport pentru autografe. Cum să fii student și să nu-ți scrii numele măcar pe o masă, cu atît mai mult că toți colegii au făcut-o deja. Riști să nu intri în istorie.

Cu capul sprijinit în mîna stîngă, număr studenții ce au stat cîndva în locul meu, numele cărora le citesc de pe banca în care sunt așezată. Printre rînduri observ un desen, îmi pare ceva cunoscut. Colega de alături zîmbește și îmi dau seama că e opera ei.

Privesc și mă gîndesc, că talentați mai sunt jurnaliștii. Desene, inscripții, idei filosofice (aici a fost omorît timpul), propuneri( Hadem toți acasă, aici nu-i nimic concret), destăinuiri (Eu m-am săturat – eu tot- și noi!), poezii, cîntece și o largă prezentare a cunoștințelor în limbile străine. Și toate astea într-un singur căpușor studențesc. Cine-ar fi crezut?...

Nelipsite sunt și perlele acestora. ”Capetz”, ” prinkolina”, ”vapshe”, ”prikini”, ”o, my god”, ”kill me” sunt doar cîteva din expresiile deocheate ale studenților.

Mă întorc la colega care stă în banca din spate să văd de ce priveliște se bucură ochii ei. Diferența nu e mare. O întreb și-a lăsat și ea amprenta. ”Nu pot săma laud cu o așa reușită. Poate au fost moment cînd mă plictiseam și doar am conturat ceva, nu și am desenat. O fac doar cei mai puțin curajoși sau foarte plictisiți”, îmi răspunde ea cu o față serioasă. Auzind discuția noastră, o altă colegă intervine: ”Fantezia jurnalistului nu o poți opri. Ce-ar fi să se facă un loc amenajat unde studenții și-ar înșira ideile, mesajele, desenele și alte abilități”, se grăbește ea să ne împărtășească ideea-i genială.

Că mare lucru sunt mesele astea, cîte încap pe ele... La lucrări, examene, în timp ce profesorii sunt preocupați să elimine orice sursă de inspirație posibilă, copiuțe, telefon, caiete, salvarea vine chiar de pe bancă. Printre desene și glume se regăsesc și tipologizări, funcții sau tot felul de noțiuni. Argumentul e simplu, ”că doar no să ne ia și masa de înainte”.

Și să nu credeți că tot ce este scris pe bănci e doar o stare de moment. Aici studenții își fac planuri mari de viitor. În curînd, pe piața media, își va face apariția un nou post de radio. Fondatorul a reușit să stabilească denumirea radioului, sfera în care va fi specializat. Prima publicitate a și apărut deja, unde dacă nu pe mesele facultății. ”Doar la radio StomacFm poți asculta piesa *Mi-e foame* cu refrenul: ghiur, ghiur, ghiur”. Cu toate puse bine la punct, i-a rămas un singur lucru – să-și ia licența de emisie.

Discuția din timpul lecției m-a făcut curioasă așa că merg să aflu și părerea șefei catedrei de jurnalism, Georgeta Stepanov, de altfel fostă student la facultatea respectivă. ” Întotdeauna au fost devastatori de mobilă, ori se plictisesc, ori este lipsă de educație, a celor 7 ani de acasă. Și apoi există și această atitudine agresiv-consumativă a studenților”, a menționat șefa catedrei.

Și dacăse credea că tineretul devine din ce în ce mai agresiv și mai distrat, cele ce urmează răstoarnă această concepție. ” Cu ceva timp în urmă aceste inscripții erau mai multe și mai agresive. Acest proces e în descreștere, așa că putem ajunge să avem un mobilier curat ”, mă uimește Georgeta Stepanov.

Cu toate astea, conducerea facultății se gîndește și la soluții de păstrare a mobilierului. O mărire a contractului, în opinia lor, i-ar motiva pe studenți să păstreze totul curat. Și cum toate sunt posibile, ar fi bine să ne gîndim de două ori înainte de a ne lăsa amprenta pe băncile universității.

BOBOCI PE SCENĂ

De Diana Eni

Întrecere între” boboci”! Casa de cultură a Universităţii de Stat din Moldova a găzduit cîteva perechi de studenţi ai anului întîi de la diferite facultăţi.

În incinta casei de cultură a USM a avut loc etapa finală “Balul Bobocilor”, unde au participat 7 perechi. Ei au fost puşi la cîteva încercări: să însceneze o zi din viaţa studenţilor, măiestria în arta dansului şi alte activităţi. Membrii juriului au rămas mulţumiţi, însă Octavian Grigoriu,conducătorul teatrului dramatic „Dialog”   a precizat că: “Participanţii au dat dovadă de dragoste frumos pentru cultură ceea ce mă bucură foarte mult, dar m-au deranjat două aspecte: în primul rînd m-a supărat aparatura şi că concurenţii au ţinunt microfonul prea aproape, ceea ce a deranjat foarte mult urechea. Îmi pare rău că tinerii din ziua de acum nu ştiu să vorbească corect măcar atunci cînd ies pe scenă. Haideţi să lăsăm limba cea din şcoală şi să vorbim limba română.”

Cîştigătorii acestui concurs au fost cei de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Ei au cîştigat un sejul de 4 zile la munte şi de alte premii de la sponsori. Pe al doilea loc s-au plasat studenţii de la Facultatea de Fizică, locul 3 l-au ocupat  perechea de la Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Şi pe ultimul loc reprezentanţii Facultăţii de Drept.

Perechea de la FJŞC Eugen Pascari si Caterina Catelnicova au spus că s-au aşteptat că vor învinge, căci au depus un efort mare pentru aceasta. Ei s-au pregătit 5 zile pentru concurs.

Organizatorii acestui eveniment au fost rectoratul universităţii şi comitetul sindical. 

                                                                                                                                                                             Diana Eni

Muzeul de arheologie - un “tărîm necunoscut” pentru studenţii USM-ului

De Cristina Gavrilenco

  

      Înainte de a intra în auditoriul 535 credeam ca este o sală obişnuită de curs -  m-am covins apoi de contrariul. Intru în sală şi prima care mă întimpină este o linişte profundă, ce te face să îţi doreşti să ramîi un timp aici, pentru a medita şi pentru a admira peisajul sălii total diferit de ceea ce vazusem eu pînă acum. Observ la capătul auditoriului un singur student. Tre’ să fi ramas ca să scrie vre-un conspect, imi spun eu. Mă voi apropia mai tîrziu de el. Voi exploara mai întîi această nebişnuită sală şi necunoscută pînă acum de mine, şi sunt sigură , de majoritatea studenţilor din Universitatea de Stat.

     Într-un spaţiu de aproximativ 70 m², gaseşti aici un interior plăcut, care pe lîngă scaunele şi băncile unei săli obişnuite de curs, are şi un mobilier asamblat în formă de vitrine, iar pe vitrine sunt expuse piese de muzeu. Majoritatea pieselor sunt modelate din ceramică şi sunt diferite ca formă, dimensiuni şi decor. Pe lîngă acestea , am posibilitatea să analizez şi stranietatea unor piese din os, bronz, aramă sau fier.  De la arme la piese de podoabă, aici gaseşti unelte de munca şi obiecte de cult una mai frumoasă şi mai neobişnuită ca alta.

    Încep o convorbire cu studentul( Mihai Gheorghiţă )pe care l-am observat încă de la început, acesta îmi marturiseşte că este fascinat de lumea arheologiei şi aşa cum aici sunt expuse mai multe piese arheologice, el de fapt stă şi le analizează sau studiază de mai multe ori în această sală. Aflu de la Mihai că auditoriul are şi predestinatie didactică, conţine aproximativ 30 de locuri şi este predestinat nemijlocit disciplinelor legate de specializarea în arheologie, astfel studenţii au posibilitatea să studieze pe viu cultura popoarelor care au locuit pe teritoriul ţării noastre din cele mai vechi timpuri.

    Despre istoria acestui muzeu am decis să aflu de la şeful catedrei de arheologie , cu siguranţă cunoaşte mult mai multe lucruri despre muzeu decît oricare altă persoană; aşa şi a fost : muzeul a fost creat la insistenţa acestuia. Ion Niculiţă îmi marturiseşte că muzeul a fost creat la facultatea de istorie în anul 1970 iar în prezent conţine 1500 de piese arheologice  amplasate în 18 vitrine. Majoritatea materialelor aflate în fondul muzeului au fost recuperate în timpul cercetărilor arheologice ale colectivului de profesori ai catedrei de arheologie şi istorie antică,   Ion Niculiţă menţionează că şi studenţii au contribuit la completarea muzeului  cu piese arheologice, aceştia le gasesc în diverse locuri din republică cum ar fi Hansca, Suruceni, Butuceni, Saharna.

     Îl intreb cît de des vin vizitatorii în acest mic dar minunat muzeu şi după expresia feţii constat că studenţii universităţii de stat nu sunt interesaţi de a-şi cunoaşte propria istorie, însă, dupa cum bine ştim, daca nu-ţi cunoşti istoria neamului-nu te cunoşti pe tine însuţi.

Trebuie să faci facultatea de jurnalism ca să devii jurnalist?

De sabina Popic

Probabil mulți dintre noi ar afirma cu certitudine că jurnalismul nu presupune neapărat și absolvirea facultății în domeniu. E de-ajuns să ai talent și ambiție, să te pricepi să redactezi un text și să ai memorie bună. Impresie greșită! - bizuită doar pe ideea că există mulți jurnaliști buni care n-au făcut facultatea de specialitate, așa cum există și mulți absolvenți de jurnalism care n-au nici o treabă cu gazetăria.

Jurnalismul este o meserie la fel ca: actoria, regia, pictura, coregrafia, arhitectura etc. Desigur, fără talent nu vei reuși în acest domeniu, chiar dacă ai sau nu o facultate. Dar vreau să deliberez afirmația că: “jurnalist te naști, nu te faci”. Nici o formă de învățământ de pe planeta asta nu te “face” ceva! Ceea ce “te faci” e opțiunea ta! Tot ce contează este profesionalismul, cu care nu ne naștem, ci-l deprindem prin muncă.

Sigur, facultatea de jurnalism nu te face jurnalist, dar te poate ajuta (daca vrei și dacă știi să o folosești) să pătrunzi în domeniu, îți dă un punct de plecare. Cei care nu au facultate au suferit mult prin redacții, până au ajuns să aibă habar de ceva meserie. După câțiva ani se jură că poți face meseria și fără facultate. Adevărul e pe jumătate. Ei uită să precizeze că, vrând-nevrând, au citit toate manualele de jurnalism care se studiază în facultățile de profil. Au fost siliți de împrejurări, pentru că în mass-media trebuie să fii bun ca să reziști.

Cunosc absolvenți de jurnalism care nu sunt în stare să facă o știre decentă. Cunosc jurnaliști care nu știu să ducă o frază până la capăt. Unii habar n-au că virgula n-are ce căuta între subiect și predicat! Sau scriu și spun lucruri de genul “Am decât o sută de mii care vreau s-o cheltui”. Alții se gândesc foarte mult atunci când îi întrebi cine e președintele SUA. Astfel, facultatea nu te va putea învăța limba română, nu te va putea ajuta să recuperezi cărțile pe care ar fi trebuit să le citești până la vârsta de student și probabil că nu va putea să-ți schimbe obiceiurile proaste. O facultate de jurnalism n-are cum să te schimbe dacă nu citești presa zilnic, și dacă scrii prost, și dacă nu te interesează ce se întâmplă în jurul tău, și dacă n-ai conștiința faptului că jurnalistul are o răspundere față de publicul său, că e obligat să spună adevărul și să ajute oamenii să înțeleagă cum și de ce se întâmplă lucrurile într-un anumit mod și cum le afectează viața. Da, vei avea o diplomă, dar nu vei fi jurnalist!

Ca să fii jurnalist, trebuie să te folosești de facultate. Învață să discerni între profesorii care n-au nimic de spus și cei de la care poți învăța ceva, folosește biblioteca, fă-ți temele, însușește-ți rigoarea academică, acumulează teorie, pentru a înțelege resorturile și mecanismele comunicării de orice fel. Exersează cât mai mult, adună experiență practică, scrie, mergi pe teren, scrie, fă-ți blog, colaborează în mass-media sau angajează-te, scrie, pune întrebări, scrie, scrie, scrie. Stăpânește limba română, fii permanent informat, adună cultură generală, fii creativ. Și într-un final vei deveni un jurnalist bun.

Facultatea de jurnalism nu te transformă peste noapte (sau peste trei ani) în jurnalist. Munca tot tu o faci: deschizi ochii, îți lași cerebelul în bătaia ideilor și conceptelor care se vor vehicula pe la cursuri. Absorbi, decantezi, iar ce se sedimentează depinde doar de abilitatea, cheful și dedicația ta. Pe lânga asta, “apetitul” veșnic pentru nou și inedit, lipsa de prejudecăți…Gata, ești jurnalist!

Curiozități

De Sabina Popic

De-ale profesorilor

• “Fiecare cu ciumadanul lui”
• “Face cruce cu limba”
• “Nevăzătoii au probleme tehnice cu ochii”
• “Nu sunt cărți specializate. Este doar una -  în România, dar e în tiraj mic și n-o s-o găsiți. Dar dacă tot o găsiți, aia nu e suficientă”
• “Are un stil mioritic, adică – de-a oaia”
• “Nu e reportaj. E un fel de struțo-cămilă”
• “Titluri învecinate de alături”
• “Chiar și un păr rebel poate fi mai atrăgător decât un păr lins și prea îngrijit”
• “De obicei, la lansări de carte, se fac mese pompoase special pentru jurnaliști. Și cum după asta să  critici organizatorii?” 
• “Numai prostul spune tot ce știe”
• “Hai să nu vă spun ce l-a învățat biserica pe om în Evul Mediu! Biserica l-a învățat în felul următor…”
• “Nu se uită, că nu suntem la 80 de ani”
• “Să nu mor și eu prost”
• “Îmi place să-i strig în șoaptă pe cei ce strigă”
• “Domiciul prenatal”
• “Este cel mai bun manual de investigatie, pentru ca este unicul”
• “Nimic nou sub soare”
• “Stramt în pantaloni”
• “Vă sinucid”
• “Hai să ne uvajîm”
• “Mă întreb și vă întreb”
• Vestitele ”Țâbirica”și “Scoreni”

De-ale studenților

• “Nu te du’nicăieri. Tu du-te deodată și sună”
• “Tot ce-i rotund, e Isac”
• “Nu vorbim, că o să ne ia pe sus proful”
• “Un scriitor atât de important! Știu o carte de-a lui”
• Înțelesul este clar
• OMG!

Sabina Popic, J093L

Eu. Evaluez profesorii.

Comentariu realizat de Olga Secrii

”De ce doar studenții trebuie să ia note de 2, 5 și 10?” ,”Haideți să inversăm un pic rolurile!”, acestea au fost primele reacții ale așa numitei opinii publice la apariția pe piața online a proiectului evaluez.eu.

Inițiativa, mai în glumă mai în serios, i-a venit Elenei și lui Alexandru Zgardan. Elena este acum manager la TEDxYouthChișinău, iar Alexandru profesor la o universitate din capitală. Și pentru că tehnologiile informaționale ne permit să realizăm și cea mai năstrușnică idee, Elena și Alex au decis-o materializeze într-o pagina web.

Pare interesant și chiar justificat site-ul care permite evaluarea profesorilor după gradul de incoruptibilitate, claritatea mesajului, utilitatea informației și interesul pe care ar trebui să-l trezească în studentul pasiv al zilelor noastre. Însă, evaluez.eu a trezit discuții controversate în rândul profesorilor, cei care s-au obișnuit să noteze și au uitat cum e să fii notat. Fiind la una dintre orele dl. Vlad Madan acesta ne-a mărturisit că la început cadrele didactice chiar au fost afectate moral și se gândeau ce nu merge bine și unde sunt ei de vină. Înțeleg reacția lor și mi se pare una umană: nu ne place să fim notați(aici suntem egali cu profesorii)-cu atât mai mult comentați și criticați. Da, accesând site-ul cu pricina, studenții nu doar pot, ci și trebuie să-și comenteze notele și să-și scrie numărul grupei. Cei care țin morțiș să se ascundă în spatele unui comentariu indecent cu atac la persoană, scriu doar un pseudonim. După notare, pagina automat prezintă un top al celor mai buni profesori, care acum îl are în frunte pe dl. Arcadie Gherasim, lector superior la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din USM. Vorbind despre new media, tema evaluez.eu a fost delicat abordată și la unul din seminarele dl. Sergiu Corlat care a spus că a văzut cele scrise, dar nu acordă nicio importanță expunerilor subiective scrise într-un moment de răzbunare.

Ca și student și unul dintre evaluatorii de pe site, văd două părți ale monedei:

Unu. Proiectul ”are dreptul al existență”, vorba dl. Madan, dar trebuie promovată obiectivitatea. Cu cât mai obiectivi suntem, cu atât mai clari în mesajele adresate profesorilor. În opinia mea, nu este bine să căutăm în inițiativa evaluez.eu un refugiu pentru a ne vărsa nervii în urma unei dispute cu reprezentanții cadrelor didcatice. Este imatur.

Doi. Dragii noștri profesori, am fermă încredere că puteți distinge un feedback constructiv și proactiv de unul distructiv și reactiv. Până la urmă, știu că sunteți curioși să mai aflați ce se spune despre dvs.

Totuși, mă înclin cu umila mea modestie spre promovarea conceptului evaluez.eu lansat la începutul acestui an de învățământ și încurajez studenții să-și noteze profesorii, să le ofere critică obiectivă bazată pe fapte reale și să nu uite că ”nu se scuipă în fântână din care bei apă”.

Olga Secrii

Este oare banca prietenul tuturor studenţilor?

Reportaj realizat de Vera Gogu

Aflându-mă pe teritoriul Univerităţii de Stat  aproape în fiecare zi mi se oferă buclete cu informaţii care promovează anumite servicii sau produse.

Într-o zi am colectat vreo 5 buclete, dar unul mi-a atras atenţia „Credite pentru studenţi”, eu fiind interesată în a obţine un credit am hotărât să merg  la bancă pentru a mă informa mai bine.

Broşura  mai conţinea şi un cupon de participare la tragerea la sorţi, o tombolă care îmi oferea posibilitatea să câştig premii băneşti. Am hotărât să-l completez pentru că indiferent dacă voi folosi sau nu serviciile acestei bănci, am şanse de a câştiga, deoarece participarea la concurs nu este condiţionată de achiziţionarea unui produs sau serviciu din oferta băncii. Am scris pe acel cupon datele personale şi am răspuns la trei întrebări legate de creditele pentru studenţi de la această bancă. Ajunsă la sediul central al băncii am pus cuponul în urna special amenajată pentru tombolă şi am întreţinut   un dialog cu managerul de producţie al bancii, Sergiu Statii, care amabil m-a primit la el în birou.

Mai întâi l-am întrebat despre tombola care m-a intrigat. De la dumnealui aflasem că această campaniee promoţională a fost iniţiată cu ocazia celei de a 65-a aniversare a Universităţii de Stat şi că la finele lunii decembrie se vor desemna câştigătorii a trei premii a câte o mie de lei.

Apoi îl rog pe demnul Statii să îmi vorbească despre ofertele de credit ce sunt oferite de bancă. Îi spun că aş dori să obţin un credit Work and Travel, dar sunt interesată şi de creditul Study.

Din broşură aflasem că suma maximă oferită de către bancă la ambele credite este de 30.000 de lei, trebuie să am o vârstă cuprinsă între 18 şi 35 de ani. La fel am aflat ce acte trebuie să prezint.

Iar domnul Statii mă informează că  la creditele pentru studenţi rata dobânzii este de 17%, cu trei procente mai mică decât la creditele ordinare şi că creditul se formează pe numele studentului, dar cu garanţia suplimentară a uniua dintre părinţi.

Studenţii au posibilitatea să ramburseze creditul în trei tranşe şi să beneficieze de o perioadă de graţie de 36 luni.

Încercând să mă convingă să iau un credit domnul Statii îmi mai spune că majoritatea produselor financiare de pe piaţa autohtonă sunt fie inaccesibile studenţilor, fie prea complicate în ceea ce priveşte obţinerea şi utilizarea lor. Această şi-a stabilit ca obiectiv şi a reuşit să creeze un pachet de produse mai accesibile şi mai flexibile pentru studenţi care mereu au nevoie de bani.

“Oferta noastră este menită să simplifice viaţa şi să redea adevărata aventură a vieţii de student.Banca noastră  este alături în toţi anii de studenţie, noi ajutăm studenţii să fie independenţi financiar” spune reprezentantul băncii domnul Statii.

Îi mulţumesc domnului pentru informaţii şi mă cobor în holul băncii, mă apropii de o domişoară, care îmi pare a fi studentă. Încep a vorbi cu ea, aflu că o cheamă Irina Cojocaru şi este studentă la Facultatea de Drept.

Din convorbirea cu ea aflu că ea doreşte să obţină un credit pentru aşi achita taxa de studii. “Eu am beneficiat de un crdeit anul trecut, mi-a fost atre de folos şi am fost capabilă sa-l rambursez. Anul acesta iar vreau să utilizez creditul Study.”  îmi spune ea, fapt ce ma încurajat să iau un credit. Totuşi, am părăsit sediul băncii îngândurată.

Pentru a mă decide, dacă este avantajos sau nu să iau un credit de la această bancă, am apelat la părerea uniu expert. Domnul Arcadie Gherasim, lector superior la Universitatea de Stat, îmi spune că rata dobânzii la creditul pe care doresc sa-l obţin este mare.  „E bină că sistemul bancar din Republica Moldova se adaptează la practicile internaţionale,  acum  băncile oferă şanse celor care doresc să studieze dar  care nu au bani de a achita taxele de studii.  17  % este  o rată  a dobânzii înaltă, care nu este stimulatorie. Băncile ar trebui să îşi recupereze dobânzele  din altfel de credite, micşorând rata dobânzii la crditele pentru studenţi la 8-10%, facândule mai atractive.”

Cu toate acestea, anul curent,  de credite de la această bancă  au beneficiat 43 de studenţi, valoarea sumei creditate fiind de 350.000 de lei.

Am descoperit arta corală

Reportaj realizat de Vera Gogu

Pe măsură ce mă apropii de auditoriul unde se petrec repetiţiile corului Lira, în Casa de Cultura a Universităţii de Stat, tot mai mult se conturează o melodie care mi-a trezit curiozitatea şi m-a făcut să intru.

Trei  studente fac exerciţii pentru aşi încălzi vocile înainte ca să înceapă lecţia.  Le întreb de ce au ales anume corul din cadrul Facultăţii de Arte Frumoase.

„Corul înseamnă muzică şi lucru în echipă ceea ce presupune multă înţelegere, răbdare şi armonie între persoane. Corul este o lume aparte, unde totul este artă şi libertate.” îmi răspunde studenta facultătii de Pshihologie, Lena Kitic care părea a fi ruptă de realitate cântând o melodie.

Există muzicalitate în orice lucru de pe lumea asta, însă nu oricine poate face muzică adevărată. Colectivul Corului Lira a Universităţii de Stat constituie studenţi care adoră muzica. De patru ori pe săptămână ei frecventeaza lecţiile de muzică.Tinerii din cor sunt studenţi harnici care fac doua facultăţi în acelaşi timp, facultatea de Arte Frumoase şi  facultatea lor de bază. “Reuşesc  să le îmbin pe ambele pentru că îmi place ce fac în plus niciodată nu stai pe loc, avansezi şi aici,  la cor,  nu îţi este trist nicodată.” spune Cristina Şoldan, studentă  a facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.

În timp ce discutam cu fetele din cor, în auditoriu intră şi un băiat. Aşteptările mele s-au dat peste cap, eu credeam că acest cor este constituit doar din fete.

 „Este Artur –vocea bărbătească a corului” îmi şopteşte una din fete.

Este ora 17.00 în auditoriu intră Svetlana Veselovschi, dirijorul şi fondatorul corului.  Lecţia începe.

Astăzi studenţii   recapitulează  cântecul  academic Gaudeamus igitur, care mereu este cântat  la ceremoniile universitare a  Universităţii de Stat.

„Gaudeamus igitur.

Iuvenes dum sumus.

Gaudeamus igitur.

Iuvenes dum sumus“. fredonează armonios studenţii din cor.

Iar în a doua parte a lecţiei dirijorul le prezintă o noua compoziţie muzicală. Studenţii se grupeaza după voci,  fie   sopran sau alto,  şi cu notele muzicale în faţă învaţă o noua melodie pentru ei.

Profit de momentul când doamna Veselovschi nu este ocupată şi o întrb câte ceva despre „Lira”

De la ea aflu că repertoriul corului este foarte diversificat, el cuprinde compoziţii  dintre  perioada secoluli IX pâna în zilele noastre.

“Corul «Lira» este considerat unul de elită; suntem catalogaţi la clasa A, şi nu spun eu acest lucru, o spun toţi cei care lucrează cu noi“, susţine maestrul Svetlana Veselovschi.

Sunetul muzicii respiră prin pereţii Casei de Cultură din Chișinău din anul 1991.

Ansamblul coral Lira sub bagheta dirijorului Svetlana Veselovschi a susţinut concerte pe mai multe scene muzicale ale Republicii Moldova,  şi a avut turnee  în România, Bulgaria şi Polonia fiind  distins cu numeroase premii.

Constantin Şchiopu: „Cultura trebuie pusă în capul mesei”

Interviu realizat de Vera Gogu 

Poet, dansator, folclorist, cercetător ştiinţific şi  coregraf,  Constantin Şchiopu, confernţiar universitar la Facultatea  de Jurnalism şi Științe ale Comunicării este pasionat de tot ceea ce este frumos.

În 1996 la liceul Dante Alighieri a înfiinţat un cerc de dansuri  pe care la numit iniţial  Hora, pe parcurs devenit  Hora-Horiţa.

   De unde vine pasiunea dvs pentru dans?

Eu sunt dintr-o zonă în care dansul este în mare cinste. Sunt din raionul Cahul, iar după cum se ştie acolo se dansează bine şi mult.  Pasiunea mea se trage de la horele la care am fost în satul meu Chişliţa Prut.

   Care sunt stilurile de dans care vă plac cel mai mult?

Dansurile   populare. E stilul care îmi place cel mai mult mult, pentru că dansul popular e dansul în care regăsim sufletul românului, e dansul prin care îţi poţi exprima toate trăirele.

   Ce va determinat să deveniţi coregraf?

După cum se ştie majoritatea coregrafilor sunt dansatori care s-au retras. Eu nu sunt o excepţie.  Am fost dansator profesionist, am dansat pentru  orchestra de  muzică populară Fluieraş, condusă

de regretatul Serghei Lunchevici.

Am în spate o şcoală de dans unde am făcut alfabetul dansului ..acolo am obţinut multe dintre acele deprinderi de dans. Un alt factor ar mai fi munca  mea sistematică în acest domeniu.

   Ce calităţi trebuie să posede un coregraf?

Un coregraf trebuie să posede perseverenţă şi o stare fizică foarte bună. Un coregraf mai trebuie să aibă dragoste pentru dans şi pentru cei care îi învaţă.

   Fiind coregraf v-aţi specializat anume în dans popular…

M-am specializat anume  în acest tip de dans pentru că eu cunosc bine specificul, natura şi legile dansului popular. În plus eu am şcoală în dans popular. Mă simt cel mai bine în acest tip de dans şi stiu că pot să ofer cevă de preţ celor pe care îi învăţ.

   Care tip de dans din marea categoria a dansurilor populare îl consideraţi a fi cel mai interesant?

Un dans extraordinar de frumos   este dansul căluşarilor,  îl atestăm în perioada lui Dimitrie Cantemir. Colectivul meu, din păcate, nu-l dansează pentru că nu avem acele costume speciale.

Horele, sârbele,  brâul şi bătuta moldovenească  sunt dansuri prezente în repertoriul ansamblului Hora-Horiţa.

   Vorbiţi-mi despre  tineri din ansamblul pe care îl conduceţi…

Despre aceşti tineri pot vorbi doar cu cuvinte de laudă. Sunt tineri născuţi în oraş, care în viaţa lor nu au încălţat o opincă, dar care au prins gustul pentru dansul popular şi de trei ori pe săptămână  vin la repetiţii şi  îşi dedică timpul dansului pentru că ei au înţeles că dansul popular îi ajută să trăiască intens viaţa.

Ansambul pe care îl conduc, Hora-Horiţa , include trei grupe. Prima grupă este cea mică, în componenţa căreia sunt elevi de clasele primare de la liceul PrometeuPrim. Grupa mijlocie Alunelul, care are  deja 6 ani de când activează, se pregăteşte pentru integrarea în grupul mare, Hora-Horiţa care este baza ansamblului .

    Care este cea mai importantă realizare pe plan profesional al ansamblului Hora-Horiţa?

Cea mai mare realizare ar fi Titlul Onorific de ansamblu model grad superior, apoi diplomele de cea mai înaltă distincţie pe care le-a obţinut ansamblul de la diferite festivaluri internaţionale la care a participat în Olanda, România, Polonia  şi Germania.

   Cum apreciaţi tendinţa tinerilor de a practica mai mult dansurile moderne în defavoarea celor populare?

E un lucru firesc ca să coexiste dansul popular şi cel modern dar fiecare îsi alege ceea ce îi este pe potrivă şi ceea ce îi place.

   Cum carecterizaţi cultul dansului în Republica  Moldova?

Exsită un  cult al dansului în Republica  Moldova. Eu ştiu foarte multe colective de copii şi de tineret care practică dansul. Cu parere de rău,  nu sunt susţinuţi  financiar de Ministerul Culturii sau de Ministerul Educaţiei. Foarte mulţi coregrafi lucreză pentru că sunt îndrăgostiţi de arta coregrafică . Ar trebui ca organele de resort să se întoarcă cu faţa spre cei împătimiţi de dans.

Cred că politica vizavi de propagarea culturii  trebuie revăzută  pentru că cultura trebuie pusă în capul mesei.