Zgomot de computere, un aer specific unei încăperi în care accesoriile de bază sunt cablurile, monitoarele şi în anumite ore anumiţi studenţi. De fapt e un aer „închis” cum ar fi spus bătrânii, cei cu mirosul ascuţit vor zice că în compoziţia acestuia intră tot felul de substanţe toxice, elemente radioactive emanate de computerele în funcţiune.
Suntem în sala 405, cursul de jurnalism on-line. E un curs cu totul deosebit, nu avem tribună la care ne ţine lecţia profesorul, de cele mai multe ori nu facem nici însemnări, fiindcă plusul unui astfel de curs constă în faptul că este nemijlocit legat de internet. Profesorul Sergiu Corlat astăzi, de fapt ca şi la oricare altă pereche, este înarmat cu propriul computer şi un proiector, aşa că într-o oarecare măsură învăţăm de pe pereţi. Îşi deschide poşta electronică ca să verifice site-urile create de studenţi, că de altfel asta a fost tema pentru acasă. Şi fiindcă am atins această sensibilă latură pentru oricare student, temele la Sergiu Corlat nu mai pot fi scotocite prin genţi, deoarece lucrul efectuat de tineri este oglindit pe propriul site.
Primele 20 de minute atenţia la majoritatea studenţilor e la cel mai înalt nivel, după care pe feţele unora apare sentimentul de oboseală. De obicei acesta se manifestă în mai multe moduri, cel mai răspândit fiind aşezarea capului într-o mână. E o tehnică bună, o zic din propria experienţă. Peste ceva timp liniştea din sală este întretăiată de voce profesorului „Astăzi vom învaţa cum să ne creem bloguri” zice acesta. Urmează o introducere în lumea blogosferei, cu termeni specifici domeniului. Studenţii, sau mai bine zis studentele, că de altfel nici un baiat nu ne-a onorat nici de data asta cu prezenţa, privesc şi ascultă atent cursul. Pentru multe dintre domnişoare un blog e ceva nou şi necunoscut, nu şi pentru cele care au primit deja cetăţenia blogosferei. „Eu deja gestionez un blog pe platforma wordpress” zice studenta Olga Secrii, „Şi eu am” răsună sfios vocea Dianei Frumuzachi. În rezultat, din câte numărasem eu un astfel de „şi eu am” au fost spuse de circa 5 persoane. Profesorul şi-a găsit aliaţi. Asta l-a determinat să aducă exemple de şmecherii posibile pe blog, saturând curiozitatea blogeriţelor.
Platformele de crearea a blogului s-au dovedit a fi destul de complicate, termeni noi, meniu sofisticat, tot felul de opţiuni necunoscute. Dar mai interesant e că studentele au pierdut ceva timp ca să-şi boteze creatura. În mod figurat mirosea a creiere arse, fiindcă denumirile plauzibile pentru urechile noastre erau deja ocupate.
În final, după propriile statistici am înţeles că pe reţeaua de internet au mai apărut o serie de bloguri, care la sigur vor suferea multe modificări pentru a atinge nivelul de perfecţiune specific studentului şi nu în ultimul rând fiecare dintre acesta va încerca să lucreze eficient asupra blogului, pentru a se bucura în ajunul sărbătorilor de iarnă de un A+, sistema de notare a profesorului Sergiu Corlat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu