joi, 27 octombrie 2011

Ţibirica: mit sau realitate

Comentariu realizat de Inna Ganța


            Istoria acestei povestiri a început prin îndepărtatul an 2010. Drept spaţiu de desfăşurare al acestei întâmplări a fost şi este blocul central al USM, etajul 4. De ce este? Pentru că şi azi povestea cu Ţibirica e  în plină derulare.
            Deci, pentru o mai bună asimilare a celor ce urmează să le zic, ar fi nevoie de imaginaţia unui visător, care crede că trecutul şi viitorul sunt doar nişte cuvinte abstracte, nu şi limitele între care balansează fiinţa umană. Cu alte cuvinte, este nevoie să-ţi închipui situaţia.
            Sfârşit de ianuarie.La orarul facultăţii de jurnalism nici un suflet. Situaţia se schimbă brusc odată cu sunetul stringent al colacului de salvare al oricărui student-denumit încă de pe bancile şcolii drept clopoţel. În faţa orarului afişat e deja o mulţime, iar din această gloată de studenţi răsună vocea unei domnişoare: „Avem un nou curs, cu un nou profesor”; neavând habar că acest profesor va veni cu o altă metodă de tulburare a substanţei şorecii din capul nostru.
            Prima lecţie cu Arcadie Gherasim. Ca şi pentru oricare alt profesor, exemplele pentru Arcadie Gherasim sunt atuul din mânecă.N-a trecut mult timp ca servind unul din exemplele sale , să înghiţim cu poftă de râs satul Ţibirica. Părea ceva amuzant, nu deranja nici acel –ţi, ba din contra tăia plăcut auzul. Curând satul Ţibirica a devenit locul vizitat de cei mai mari politicieni din ţară, satul în care se organizau cele mai fastuoase concerte, jocuri sportive de talie internaţională. Evident, toate se întâmplau la acel curs.
            O bună bucată de timp se credea că Ţibirica este o invenţie reuşită a profesorului, Arcadie Gherasim, un mit creat doar pentru a ne explica cât mai eficient lecţia. Ca peste ceva timp profesorul să ne zică că această localitate cu adevărat există. Întrebat de ce foloseşte această comună în cadrul prelegerilor sale, Arcadie Gherasim a zis cu intonaţia specifică doar lui că Ţibirica este o denumire pur şi simplu fermecătoare, răsunătoare şi senină. „Întotdeauna materialul care se asociază cu această denumire este asimilat mai bine de către studenţi”,a adăugat profesorul. La rândul său studenţii zâmbeau, unii continuând chiar şi până în prezent să creadă că Ţibirica este rodul unei fantezii. „Consideram că e una din glumele lui Arcadie Gherasim, este felul lui de a fi. Despre Ţibirica am mai auzit şi de la alţi profesori, din acest motiv credeam că e preluat dintr-un banc pe care-l ştiu doar ei, profesorii”, aşa ne-a zis o studentă de la facultate, dorind să rămână mai degrabă anonimă, decât incultă în domeniul geografiei.
            Dacă e să revenim la Ţibirica, într-adevăr e o comună din raionul Călăraşi, cu o populaţie de peste 2000 de locuitori. Paradoxal sau nu, dar asta este toată informaţia pe care ne-o oferă atotştiutorul Google.
Aşadar, Ţibirica poate deveni un subiect pentru un articol de investigaţie, care ar completa paginile wikipediei, iar cei care mai cred ca Ţibirica este doar un exemplu inventat, nu le rămâne decît să ia harta RM şi de la Sud spre Nord, de la Est spre Vest să înveţe geografia.

4 comentarii:

  1. Nu vreau sa te contrazic dar...pacat ca abea acum ati avut ore cu dl Gherasim, eu stiu de Tibirica inca de prin anul I, si am stiut ca este un sat al Moldovei si nici de cum, nu unul virtual....

    RăspundețiȘtergere
  2. mie personal nu=mi pare ca autorul(autoarea) a vorbit despre sine, adica nu am sesizat ca vorbeste despre dinsa anume...nu am idee cine e D.Gherasim si care e situatia dar este sunt anumite ginduri expuse interesant...

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Elena, nu avem ore cu dl. Gherasim. Unii dintre noi au avut ore anul trecut sau în anul 1. Iar Țibirica este prezentă anul acesta la orele dl. Madan

    RăspundețiȘtergere