Muzeul de arheologie - un “tărîm necunoscut” pentru studenţii USM-ului

De Cristina Gavrilenco

  

      Înainte de a intra în auditoriul 535 credeam ca este o sală obişnuită de curs -  m-am covins apoi de contrariul. Intru în sală şi prima care mă întimpină este o linişte profundă, ce te face să îţi doreşti să ramîi un timp aici, pentru a medita şi pentru a admira peisajul sălii total diferit de ceea ce vazusem eu pînă acum. Observ la capătul auditoriului un singur student. Tre’ să fi ramas ca să scrie vre-un conspect, imi spun eu. Mă voi apropia mai tîrziu de el. Voi exploara mai întîi această nebişnuită sală şi necunoscută pînă acum de mine, şi sunt sigură , de majoritatea studenţilor din Universitatea de Stat.

     Într-un spaţiu de aproximativ 70 m², gaseşti aici un interior plăcut, care pe lîngă scaunele şi băncile unei săli obişnuite de curs, are şi un mobilier asamblat în formă de vitrine, iar pe vitrine sunt expuse piese de muzeu. Majoritatea pieselor sunt modelate din ceramică şi sunt diferite ca formă, dimensiuni şi decor. Pe lîngă acestea , am posibilitatea să analizez şi stranietatea unor piese din os, bronz, aramă sau fier.  De la arme la piese de podoabă, aici gaseşti unelte de munca şi obiecte de cult una mai frumoasă şi mai neobişnuită ca alta.

    Încep o convorbire cu studentul( Mihai Gheorghiţă )pe care l-am observat încă de la început, acesta îmi marturiseşte că este fascinat de lumea arheologiei şi aşa cum aici sunt expuse mai multe piese arheologice, el de fapt stă şi le analizează sau studiază de mai multe ori în această sală. Aflu de la Mihai că auditoriul are şi predestinatie didactică, conţine aproximativ 30 de locuri şi este predestinat nemijlocit disciplinelor legate de specializarea în arheologie, astfel studenţii au posibilitatea să studieze pe viu cultura popoarelor care au locuit pe teritoriul ţării noastre din cele mai vechi timpuri.

    Despre istoria acestui muzeu am decis să aflu de la şeful catedrei de arheologie , cu siguranţă cunoaşte mult mai multe lucruri despre muzeu decît oricare altă persoană; aşa şi a fost : muzeul a fost creat la insistenţa acestuia. Ion Niculiţă îmi marturiseşte că muzeul a fost creat la facultatea de istorie în anul 1970 iar în prezent conţine 1500 de piese arheologice  amplasate în 18 vitrine. Majoritatea materialelor aflate în fondul muzeului au fost recuperate în timpul cercetărilor arheologice ale colectivului de profesori ai catedrei de arheologie şi istorie antică,   Ion Niculiţă menţionează că şi studenţii au contribuit la completarea muzeului  cu piese arheologice, aceştia le gasesc în diverse locuri din republică cum ar fi Hansca, Suruceni, Butuceni, Saharna.

     Îl intreb cît de des vin vizitatorii în acest mic dar minunat muzeu şi după expresia feţii constat că studenţii universităţii de stat nu sunt interesaţi de a-şi cunoaşte propria istorie, însă, dupa cum bine ştim, daca nu-ţi cunoşti istoria neamului-nu te cunoşti pe tine însuţi.