StomacFm” în premieră

de Irina Bejenari

E a patra pereche. Gălăgia de dimineață s-a redus pînă la minim. Doar vocea profesorului, niciodată obosită, răsună în auditoriul 436, unde 20 de studenți stau plictisiți, cu ochii spre tablă, dar cu gîndul plecat undeva departe. Și atunci cînd plictiseala domină, începi să cauți interes pe pereți. Iar cel mai larg asortiment de interese ți-l oferă, fără îndoială, băncile universității, unde generații la rînd de jurnaliști și-au lăsat amprenta. Pe lîngă rolul lor de bază, studenții au descoperit și alte funcții ale meselor. De exemplu, suport pentru autografe. Cum să fii student și să nu-ți scrii numele măcar pe o masă, cu atît mai mult că toți colegii au făcut-o deja. Riști să nu intri în istorie.

Cu capul sprijinit în mîna stîngă, număr studenții ce au stat cîndva în locul meu, numele cărora le citesc de pe banca în care sunt așezată. Printre rînduri observ un desen, îmi pare ceva cunoscut. Colega de alături zîmbește și îmi dau seama că e opera ei.

Privesc și mă gîndesc, că talentați mai sunt jurnaliștii. Desene, inscripții, idei filosofice (aici a fost omorît timpul), propuneri( Hadem toți acasă, aici nu-i nimic concret), destăinuiri (Eu m-am săturat – eu tot- și noi!), poezii, cîntece și o largă prezentare a cunoștințelor în limbile străine. Și toate astea într-un singur căpușor studențesc. Cine-ar fi crezut?...

Nelipsite sunt și perlele acestora. ”Capetz”, ” prinkolina”, ”vapshe”, ”prikini”, ”o, my god”, ”kill me” sunt doar cîteva din expresiile deocheate ale studenților.

Mă întorc la colega care stă în banca din spate să văd de ce priveliște se bucură ochii ei. Diferența nu e mare. O întreb și-a lăsat și ea amprenta. ”Nu pot săma laud cu o așa reușită. Poate au fost moment cînd mă plictiseam și doar am conturat ceva, nu și am desenat. O fac doar cei mai puțin curajoși sau foarte plictisiți”, îmi răspunde ea cu o față serioasă. Auzind discuția noastră, o altă colegă intervine: ”Fantezia jurnalistului nu o poți opri. Ce-ar fi să se facă un loc amenajat unde studenții și-ar înșira ideile, mesajele, desenele și alte abilități”, se grăbește ea să ne împărtășească ideea-i genială.

Că mare lucru sunt mesele astea, cîte încap pe ele... La lucrări, examene, în timp ce profesorii sunt preocupați să elimine orice sursă de inspirație posibilă, copiuțe, telefon, caiete, salvarea vine chiar de pe bancă. Printre desene și glume se regăsesc și tipologizări, funcții sau tot felul de noțiuni. Argumentul e simplu, ”că doar no să ne ia și masa de înainte”.

Și să nu credeți că tot ce este scris pe bănci e doar o stare de moment. Aici studenții își fac planuri mari de viitor. În curînd, pe piața media, își va face apariția un nou post de radio. Fondatorul a reușit să stabilească denumirea radioului, sfera în care va fi specializat. Prima publicitate a și apărut deja, unde dacă nu pe mesele facultății. ”Doar la radio StomacFm poți asculta piesa *Mi-e foame* cu refrenul: ghiur, ghiur, ghiur”. Cu toate puse bine la punct, i-a rămas un singur lucru – să-și ia licența de emisie.

Discuția din timpul lecției m-a făcut curioasă așa că merg să aflu și părerea șefei catedrei de jurnalism, Georgeta Stepanov, de altfel fostă student la facultatea respectivă. ” Întotdeauna au fost devastatori de mobilă, ori se plictisesc, ori este lipsă de educație, a celor 7 ani de acasă. Și apoi există și această atitudine agresiv-consumativă a studenților”, a menționat șefa catedrei.

Și dacăse credea că tineretul devine din ce în ce mai agresiv și mai distrat, cele ce urmează răstoarnă această concepție. ” Cu ceva timp în urmă aceste inscripții erau mai multe și mai agresive. Acest proces e în descreștere, așa că putem ajunge să avem un mobilier curat ”, mă uimește Georgeta Stepanov.

Cu toate astea, conducerea facultății se gîndește și la soluții de păstrare a mobilierului. O mărire a contractului, în opinia lor, i-ar motiva pe studenți să păstreze totul curat. Și cum toate sunt posibile, ar fi bine să ne gîndim de două ori înainte de a ne lăsa amprenta pe băncile universității.